Cristian Sima: „Călin GEORGESCU era colegul meu de armată. Am dormit în același pat”

La emisiunea „Dan Diaconescu Direct” a fost invitat Cristian Sima, om de afaceri român și doctor în matematică. Cristian Sima a dezvăluit detalii inedite despre perioada sa în armată, unde l-a avut coleg pe Călin Georgescu. Cei doi au făcut parte din aceeași unitate și au împărțit dormitorul, însă drumurile lor s-au despărțit după încheierea stagiului militar.  Urmăriți aici emisiunea integrală.

„Eram într-un pluton, avea trei grupe de câte 10 oameni, 30 în total. Compania de termen redus avea 124 de plutoane. Era matematic, 90% dintre soldați erau acolo, iar 10% proveneau de la îmbunătățiri funciare. Călin Georgescu era la îmbunătățiri funciare, la matematică. Am dormit în același pat. El, în patul de deasupra.”, povestește Sima.

Cristian Sima despre o întâlnire neașteptată după ani de zile

După terminarea stagiului militar, drumurile lor s-au separat. Sima și Georgescu s-au revăzut ocazional. Fostul broker a fost surprins de propunerea primită din partea lui Călin Georgescu, care l-a invitat să i se alăture într-un proiect politic.

ACTUALITATE Netanyahu și Trump vor discuta a doua fază a armistițiului din Gaza, în Florida. Cum vrea republicanul să restabilească legea și ordinea în enclavă

13:38

ACTUALITATE Anul 2025, unul fără precedent în Europa. Incendii devastatoare și inundații catastrofale în Spania. Ne vom obișnui cu dezastrele climatice?

13:28

„De când am terminat armata, l-am mai întâlnit pe Călin Georgescu de trei-patru ori. Mai știam ce mai făcea, mi-a povestit diverse lucruri. A venit odată la mine, când eram cu VBS-ul și făceam tranzacții masive pe Wall Street. A insistat să merg la o petrecere la familia regală. Era foarte bun prieten cu prințul cât și cu Margareta. A fost după 2009, imediat după criză. Mai târziu, acum vreo 11 luni, m-a sunat să mă întrebe dacă vreau să intru în echipa lui. L-am refuzat politicos. Mi-a zis: «Vrei să ne luăm țara înapoi?». I-am răspuns: «Băi, Căline, nu cred că a fost vreodată a noastră ca să ne-o luăm înapoi». I-am urat succes.”, mărturisește Sima.

Diferențele dintre cei doi

Deși au fost colegi în armată, Cristian Sima spune că viziunea sa asupra lumii era diferită de cea a lui Călin Georgescu. Diferențele dintre ei s-au accentuat de-a lungul timpului, iar Sima consideră că fostul său coleg avea un mod diferit de a înțelege realitatea politică.

„Erau discrepanțe culturale ireconciliabile între noi. În armată, el era un personaj foarte șters. Era un comunist convins, supus regulilor. Eu, în schimb, am făcut arest de vreo 10 ori. Nu era rebel, nu era răzvrătit, respecta tot ce i se spunea. Provenea dintr-o familie legată de regimul comunist. Mama lui a fost secretara lui Angel O. Miculescu, socrul lui Adrian Năstase, care pe vremea aceea era ministrul Agriculturii la Ceaușescu. Așadar, el era aproape de nomenclatură”, explică Sima.

Amintiri din armată: o competiție neobișnuită

Dan Diaconescu spunea, într-o altă ediție Gândul, că a visat de multe ori să fie președintele României, dar acum nu mai vrea. În perioada stagiului militar, Cristian Sima și colegii săi au încercat să evite instrucția printr-o metodă ingenioasă. Ei au reușit să participe la un concurs muzical, unde au folosit un truc pentru a impresiona superiorii. Acesta mai povestește și că în momentul în care partitura a fost verificată, s-a descoperit că piesa muzicală arfi copiată.

„În armată, trebuia să participăm la Cântarea României. Ne-au întrebat dacă știm să compunem un marș al unității. Ne-am strâns câțiva colegi și am zis că ne pricepem. În realitate, nu știam ce să facem. Atunci, unul dintre noi a sugerat să cânt la pian ce știam. Am început să cânt o piesă de Chopin, iar ceilalți au spus că sună perfect pentru un marș. Am modificat puțin versurile și am câștigat concursul la Buzău. Apoi, ne-au trimis la Râmnicu Sărat și am câștigat și acolo. Finala trebuia să fie la București, dar noi deja ne eliberasem din armată. Cei care au rămas au trebuit să susțină marșul, dar când au verificat partitura, au realizat că era o piesă de Chopin copiată.”, își amintește Sima.