Judecătorul Alexandru Vasile de la Curtea de Apel Ploiești își motivează decizia controversată, prin care a anulat hotărârea Curții Constituționale a României (CCR) privind anularea alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie 2024, susținând că CCR ar fi acționat „în mod abuziv” atunci când s-a autosesizat din oficiu în legătură cu procesul electoral. Totodată, reclamanta din acest dosar afirmă că, prin aplicarea respectivei hotărâri, alegătorii români ar fi fost tratați ca persoane „lipsite de drepturi electorale”, fiind asimilați cu „alienații mintal” sau „condamnații” excluși de la vot prin hotărâri judecătorești definitive.
”Curtea Constituţională a interpretat în mod abuziv atribuţia prevăzută de art. 146 lit f) din Constituţie, sesizându-se din oficiu, deşi art. 10 din Legea nr. 47/1992 prevede expres că sesizarea trebuie făcută în scris şi motivat”, se arată la pagina 14 a documentului.
Judecătorul susține că CCR a acționat tardiv, dincolo de termenul în care ar fi fost posibilă anularea alegerilor, în condițiile în care, anterior, prin Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024, validase oficial rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale.
Magistratul precizează că prin anularea integrală a întregului proces electoral, ”cetăţenii au fost lipsiţi de posibilitatea de a-şi alege candidaţii preferaţi” pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al României.
El susține că cererea de anulare a alegerilor se poate formula în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării, iar ”soluționarea cererii de către Curtea Constituțională se face până la data prevăzută de lege pentru aducerea la cunoștința publică a rezultatului alegerilor”.
Alexandru Vasile mai arată că CCR a încălcat propria hotărâre prin care validase inițial alegerile, acționând înainte de încheierea procesului de vot – în condițiile în care turul al II-lea începuse deja în diaspora – și precizează că nu a existat nicio cerere formală de anulare a alegerilor.
”Or, în prezenta cauză, pe lângă faptul că nu a existat o cerere de anulare a alegerilor cum prevăd dispoziţiile menţionate, anularea procesului electoral a fost dispusă de Curtea Constituţională după ce procesul de votare pentru turul II începuse, fără a aştepta închiderea votării şi cu încălcarea propriei hotărâri anterioare nr. 31 din 2 decembrie 2024, prin care au fost validate rezultatele primului tur de scrutin, criticile de nelegalitate formulate de reclamantă, în cadrul acestui motiv de nelegalitate, fiind întemeiate”, indică documentul.
Magistratul subliniază că CCR avea obligația de a respecta propria hotărâre prin care validase primul tur al alegerilor prezidențiale, iar anularea integrală a procesului electoral încalcă principiul securității raporturilor juridice – un principiu fundamental, recunoscut implicit în toate articolele Convenției Europene a Drepturilor Omului și consacrat în jurisprudența CEDO.
El adaugă că ”dovezile de fraudă, evident, trebuie să aibă legătură cu procedura electorală, spre exemplu: buletine de vot false, vot multiplu, turism electoral etc., unită cu frauda la stabilirea rezultatelor, de exemplu: procese-verbale false, calcule matematice greşite, erori ale infrastructurii digitale etc.”
Consultă motivarea integrală AICI.
Reclamanta din acest dosar a invocat că, prin anularea votului exprimat în turul I și blocarea participării la turul al II-lea, dreptul său constituțional la vot a fost restrâns în mod nelegal. Mai mult, aceasta afirmă că prin aplicarea acestei hotărâri, alegătorii români ar fi fost tratați ca persoane „lipsite de drepturi electorale”, fiind asimilați cu „alienații mintal” sau „condamnații” excluși de la vot prin hotărâri judecătorești definitive.
„Reclamanta arată că Dreptul său de cetăţean cu drept de vot a fost vătămat prin Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, pentru că votul său valabil exprimat în turul I din data de 24 noiembrie 2024 a fost anulat, fiind împiedicată să îşi exprime votul în turul al II-lea din 6 decembrie 2024, prin aplicarea ştampilei „votat” pe unul din cei doi candidaţi care fuseseră validaţi prin Hotărârea CCR nr. 31, ca şi cum ar fi fost un cetăţean lipsit de drepturile electorale, deşi nu este în ipoteza prevăzută de art. 36 alin. (2) din Constituţia României, iar art. 53 alin. (1) din Constituţia României prevede că restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi se poate face numai prin lege.
Susţine reclamanta că, în mod indirect şi ilegal, prin Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, a cărei anulare o solicită, a fost încadrată, împreună cu toţi cetăţenii români cu drept de vot, în categoria prevăzută de art. 36 alin. (2) din Constituţia României, adică în categoria debililor sau alienaţilor mintal, pușilor sub interdicţie sau condamnaţilor la pierderea drepturilor electorale, prin hotărâre definitivă, fiind batjocoriţi, înjosiţi şi umiliţi, ca persoane care nu merită să-şi exercite dreptul de vot.
Aşadar, arată reclamanta că nu numai că i s-a restrâns, acesteia şi celorlalţi cetăţeni cu drept de vot, dreptul fundamental de a alege unul dintre cei doi candidaţi validaţi prin Hotărârea CCR nr. 31 din 2 decembrie 2024, prin hotărârea nelegală a CCR şi nu prin lege, dar practic acest drept s-a anulat definitiv pentru alegerile prezidenţiale.
Totodată, susţine reclamanta că, prin Hotărârea a cărei anulare o solicită, a fost adusă atingere şi interesului legitim public, întrucât această hotărâre a împins România în afara ordinii de drept si a democraţiei constituţionale, dreptul de vot al tuturor cetăţenilor români înscrişi în lista electorală permanentă a fost încălcat, respectarea de către autorităţile publice a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor români fiind pusă sub semnul incertitudinii totale, se arată în document.
Mai mult, se precizează că, în acest moment, România nu are un președinte ales în mod legal, întrucât mandatul șefului statului anterior s-a încheiat pe 21 decembrie 2024, iar dreptul cetățenilor de a-și alege reprezentantul a fost anulat printr-o hotărâre considerată nelegală.
Extrase din motivarea judecătorului:
CITEȘTE ȘI: