Descoperire de senzație la poarta prin care Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia. Arheologii confirmă legătura misterioasă cu castrul roman de la Apulum

„Descoperirile noastre au început încă de anul trecut, când am găsit o parte din structurile porții Sfântul Gheorghe, de fapt ale turnului porții. Poarta Sfântul Gheorghe, făcută celebră mai ales de Nicolae Bălcescu, care vorbea despre intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în cetate, era un ansamblu complex. Format dintr-un turn de poartă, intrare monumentală și o barbacană circulară, care a fost adăugată la începutul secolului al XVI-lea. Iar noi am descoperit acești piloni din solul turnului medieval, am observat că se suprapun cu poarta praetoria.

Am descoperit fundația turnului sudic al porții principale. Putem spune poarta principală a castrului Legiunii a XIII-a, Gemina. Vom încerca din documentarea noastră, de la ceea ce am găsit în teren, să facem reconstrucțiile grafice ale acestor monumente, ca oamenii să înțeleagă arhitectura lor”, explică Anca Timofan, arheolog la Muzeul Unirii și coordonator al echipei care realizează cercetările, pentru sursa citată.

Poarta de intrare în Cetatea Alba Iulia. Sursa foto: LIbertatea

Tot în 2026, s-a mai descoperit Via Praetoria, drumul care ducea de la poarta Praetoria spre Principia, clădirea Comandamentului Legiunii-, și Via Sagularis, drum utilizat pentru acces mai rapid la principalele clădiri din castru, care era amenajat în interior și urma zidul de incintă.

Influența medievală

„Vorbind de aceste suprapuneri spectaculoase, trebuie să ținem cont și de Mănăstirea Franciscană, care a fost construită aici, începând cu 1745, de franciscanii bulgari ai Ordinului Sfântul Capistrano. Am descoperit o parte din biserica mănăstirii, dar și o încăpere din claustrul (curtea interioară – n.r.) mănăstiresc.

Poarta de intrare în Cetatea Alba Iulia. Sursa foto: LIbertatea

Franciscanii și-au construit biserica lângă Turnul Medieval, au folosit Turnul Medieval și undeva la mijlocul secolului al XIX-lea, mai ales după asediul cetății de la 1849, aceste construcții de pe clădiri, de pe bastionul Capistrano, au fost foarte grav avariate, astfel încât autoritățile austro-ungare au ordonat demolarea lor. După demolare, aici s-au construit cazărmile militare. Revenind la epoca română, o mare descoperire a fost palestra castrului, locul unde se antrenau soldații Legiunii a XIII-a Gemina”, continuă Anca Timofan.

Descoperirea porții „Praetoria” este, potrivit arheologului, unul dintre cele mai importante rezultate ale cercetărilor recente de la Apulum. Astfel, platforma masivă a fundației unuia dintre turnurile porții, descoperită la aproximativ 4 metri adâncime, oferă informații vitale pentru reconstituirea planimetriei și stabilirea dimensiunilor construcției monumentale.

Cetatea Alba Carolina

După aproximativ 40 de ani de la identificarea porții de sud a castrului, cercetările au permis localizarea unei noi porți pe latura de est. „Porta praetoria” era poarta principală a castrului și avea un rol strategic, dar și simbolic. Prin ea se ajungea pe via praetoria spre inima fortificației.

În cazul castrului de la Apulum, porta Praetoria se afla în partea de est, fiind orientată spre drumul roman nord-sud, la care se racorda așezarea civilă și sediul guvernatorilor (praetorium consularis), drum care ducea spre orașul de lângă râul Mureș – Colonia Aurelia Apulensis (actualul cartier Partoș). Prin raportare la arhitectura „porta principalis dextra”, descoperită în 1986 și ulterior restaurată și reconstituită parțial, poate fi conturată imaginea unei intrări monumentale, flancate de două turnuri rectangulare și prevăzute cu un zid median și două arcade de acces.

Poarta castrului roman, suprapusă pe poarta medievală Sfântul Gheorghe

Poarta de est a castrului roman a fost suprapusă pe poarta medievală Sfântul Gheorghe în sec. XVI – XVII când Alba Iulia era capitala Principiatului Transilvaniei.

Au fost reluate cercetările în zona Cetății Alba Carolina, locul în care s-au descoperit ruinele porții prin care a intrat Mihai Viteazul

Săpăturile au mai identificat o porțiune din ViaSagularis, drumul care înconjura interiorul incintei fortificate, de-a lungul zidului de apărare. Acesta asigura circulația în apropierea fortificației și facilita deplasarea trupelor de-a lungul perimetrului castrului, precum și accesul către diferitele sectoare și instalații militare.

Identificarea celor două drumuri oferă informații cheie pentru înțelegerea organizării spațiului interior al castrului și a relației dintre sistemul de acces, circulația militară și principalele clădiri ale fortificației.

Poarta prin care Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia

Poarta Sfântul Gheorghe era amplasată pe latura estică a cetății medievale, fiind chiar intrarea principală. Aceasta era o poartă fortificată, prevăzută cu o barbacană circulară accesibilă dinspre nord-est. Planul principal, care redă aspectul cetății medievale și al acestei porți, este cel realizat în 1711 de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti. Documentul oferă o imagine detaliată a cetății din secolul al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea. Actul menționează explicit Poarta Sfântul Gheorghe (Porta di St. Giorgio) și barbacana sa circulară.

Statuia lui Mihai Viteazul

„Cercetările arheologice sistematice efectuate în 2025 pe bastionul Capistrano au confirmat că Poarta Sfântul Gheorghe se suprapune stratigrafic peste poarta de est a castrului roman. Zidurile medievale reutilizează zidurile romane, ceea ce atestă continuitatea topografică a accesului estic timp de aproape două milenii.

Originea romană a porții medievale a fost remarcată încă din secolele XVI-XVII de călătorii străini, care menționează existența pe fațadă a unui relief reprezentând lupoaica alăptându-i pe Romulus și Remus – simbol al Romei și al moștenirii sale culturale. Poarta Sfântul Gheorghe are o puternică semnificație simbolică în istoria națională, fiind reprezentată în numeroase opere de artă ca locul prin care Mihai Viteazul a intrat triumfal în Cetatea Bălgradului.

Evenimentul a fost popularizat în secolul al XIX-lea prin lucrarea lui Nicolae Bălcescu, «Românii supt Mihai-Voievod Viteazul», în care este evocată primirea domnitorului în Cetate, la 1 noiembrie 1599, întâmpinat cu onoruri și daruri de locuitorii orașului. Identificarea”, mai afirmă coordonatoarea șantierului arheologic.

Șantierul arheologic, «Poartă a Timpului»

Șantierul arheologic de pe Bastionul Sf. Capistrano a devenit o adevărată «Poartă a Timpului», în care pot fi urmărite, stratigrafic și arhitectural, mai multe momente importante din evoluția orașului:

• epoca romană, reprezentată de castrul legiunii a XIII-a Gemina, datat în secolele II–III d.Hr.;
• perioada medievală, prin fortificațiile și Poarta Sfântul Gheorghe; perioada Principatului Transilvaniei, din secolele XVI–XVII și epoca administrației austriece, din secolele XVIII–XIX.

Cercetările au dus la descoperirea altor vestigii, precum o statuetă parțială a zeului Hercules, cărămizi cu ștampila Legiunii a XIII-a Gemina, precum și mai multe obiecte din perioada medievală.