Experții Consiliului Atlantic, primele CONCLUZII după ce Israelul a lansat un atac preventiv asupra Iranului: „SUA, atrase într-un război nedorit”

Vineri, la primele ore ale dimineții, avioane israeliene au efectuat zeci de atacuri împotriva unor situri nucleare și militare din Iran. Prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, a numit această acțiune în forță drept „operațiune militară țintită pentru a reduce amenințarea iraniană la adresa supraviețuirii Israelului”. Netanyahu a adăugat că operațiunea va continua „oricâte zile este necesar pentru a elimina această amenințare”.

Cel mai apropiat aliat al Israelului s-a distanțat rapid de atac, secretarul de stat american Marco Rubio declarând că Statele Unite „nu au fost implicate”.

Pe măsură ce informațiile despre pagubele provocate au fost făcute publice, au apărut și numele unor importanți lideri iranieni care au fost uciși.

POLITICĂ Paul Stănescu dezminte: „Curtea de Conturi nu este drumul meu”

22:30

ACTUALITATE Cât plătești pentru o cafea sau o cupă de înghețată artizanală pe Calea Victoriei din București. Cât ajunge să coste o ieșire în oraș

22:25

Printre aceștia se numără:

• Hossein Salami, comandantul șef al Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice;
• Mohammad Bagheri, șeful Statului Major al Forțelor Armate ale Republicii Islamice Iran;
• Gholam Ali Rashid, comandantul Forțelor de Apărare Aeriană ale Republicii Islamice Iran;
• Ali Shamkhani, consilier politic al liderului suprem al Iranului;
• Fereydoun Abbasi-Davani, om de știință în domeniul nuclear;
• Mohammad Mehdi Tehranchi, om de știință în domeniul nuclear. (toate detaliile AICI)

Operațiunea Israelului a avut loc în contextul în care negocierile dintre SUA și Iran privind programul nuclear avansat al Iranului păreau să fi ajuns într-un impas și imediat după ce Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a concluzionat că Teheranul și-a încălcat obligațiile de neproliferare nucleară.

Ce va însemna acest lucru pentru Israel, programul nuclear al Iranului, relația SUA-Israel și o regiune care se confruntă deja cu mari tulburări?

Daniel B. Shapiro: „Iranul nu a părut niciodată mai slab”

Daniel B. Shapiro – fost ambasador SUA în Israel din 2011 până în 2017 și, cel mai recent, secretar adjunct al Apărării, pentru politica din Orientul Mijlociu – spune că atacul uimitor și „multifațetat” al Israelului împotriva țintelor nucleare, balistice și ale liderilor regimului iranian a aruncat totul în haos, capacitatea Iranului de a-și proiecta puterea, diplomația nucleară a lui Trump și coordonarea regională SUA-Israel.

„Atacurile Israelului scot la iveală gravitatea erorilor de calcul ale Iranului în urma atacului Hamas împotriva Israelului din 7 octombrie 2023. Hezbollah, aliatul libanez al Teheranului, și principalul său aliat regional, regimul Assad din Siria, sunt în ruine.

Atacurile Iranului împotriva Israelului, în aprilie și octombrie 2024, au produs puține pagube, în timp ce Iranul a suferit semnificativ de pe urma răspunsului Israelului din octombrie.

Acum, odată cu acest tabu care a fost aruncat în coșul de gunoi al istoriei, Israelul și-a demonstrat puterea de a penetra pe deplin Iranul și capacitatea de a face ravagii în întregul sistem iranian. Iranul nu a părut niciodată mai slab, iar capacitatea sa de a răspunde în mod semnificativ va fi testată.

• Însă povestea nu se termină aici. Israelul promite atacuri suplimentare, dar Iranul va fi acum extrem de motivat să se grăbească spre o evadare nucleară la instalații subterane consolidate.
• Statele Unite vor ajuta cu siguranță Israelul în apărarea împotriva oricăror represalii iraniene.
• Însă visul lui Trump de a ajunge la o rezoluție diplomatică care să pună capăt îmbogățirii iraniene pare dispărut.
• Mai probabil, președintele SUA se va confrunta cu o decizie privind utilizarea capacităților unice ale Statelor Unite pentru a distruge instalațiile nucleare subterane ale Teheranului și a preveni o armă nucleară iraniană.

Decizia îi va diviza pe consilierii lui Trump și baza politică a acestuia, pe fondul acuzațiilor – și, poate, al propriilor sale îndoieli – că Netanyahu încearcă să-l târască în război.

Repercusiunile asupra încrederii și coordonării în relația SUA-Israel ar putea fi de lungă durată, cu implicații pentru viitoarele runde de conflict cu Iranul, negocierile privind următorul acord de asistență militară SUA-Israel și încheierea războiului din Gaza.

Un președinte care susține principiul America pe primul loc și un prim-ministru care susține principiul Israel pe primul loc, care au luat fiecare decizii decisive cu consultări minime sau fără a lua în considerare interesele celuilalt, vor coexista într-un mod… neliniștit pentru tot atâtea luni și ani cât vor servi amândoi în funcție”, notează Daniel B. Shapiro pentru Atlantic Council.

Shalom Lipner: „Iranul va încerca să impună un preț mare atât Israelului, cât și Statelor Unite”

La rândul său, Shalom Lipner – cercetător senior nerezident la Inițiativa Scowcroft pentru Securitatea în Orientul Mijlociu a Consiliului Atlantic – spune că anii de speculații privind posibilitatea unui atac israelian împotriva instalațiilor nucleare iraniene s-au încheiat vineri, în jurul orei 03:30 dimineața (ora Israelului), când au început să circule primele știri despre explozii la Teheran.

„Momentul operațiunii israeliene – care a fost autorizată după ce conducerea Israelului a concluzionat că Republica Islamică se afla în pragul unui progres periculos în eforturile sale de a dobândi o capacitate de armament nuclear – a profitat de o fereastră de acțiune militară care se restrângea rapid, înainte ca infrastructura iraniană relevantă să devină prea avansată sau prea bine protejată.

• Declarația lui Trump de joi, conform căreia «nu vreau să spun că (un atac) este iminent», împreună cu așteptările că Israelul se va retrage până (cel puțin) după discuțiile planificate în acest weekend dintre SUA și Iran în Oman, au redus posibilitatea oricărui element surpriză.
• Țintele inițiale ale Israelului au acoperit un spectru larg, inclusiv, se pare, multiple instalații nucleare și de altă natură, precum și comandanți de rang înalt ai IRGC și oameni de știință care activau în domeniul nuclear.
• Intenția Israelului nu este doar de a elimina programul nuclear al Iranului, ci și de a submina potențialul acestuia de a provoca daune ca represalii Israelului și de a se apăra împotriva valurilor ulterioare ale ofensivei israeliene.

Gradul de coordonare dintre Israel și administrația Trump va fi esențial pentru modul în care se va desfășura această criză. Declarația criptică a lui Rubio, conform căreia «Israelul ne-a informat că apreciază această acțiune ca fiind necesară pentru autoapărarea sa», nu clarifică gradul de (dez)acord al SUA cu această hotărâre sau exact ce avertisment prealabil ar fi putut oferi Israelul Casei Albe.

Cu toate acestea, și în ciuda clarificării lui Rubio conform căreia «nu suntem implicați în atacuri împotriva Iranului», amenințările iraniene de a impune un preț mare atât Israelului, cât și Statelor Unite le vor plasa pe acestea din urmă în centrul furtunii.

Deciziile viitoare ale Casei Albe privind contururile implicării SUA vor avea un impact direct asupra capacității Israelului de a persista în această campanie”, consideră Shalom Lipner.

Landon Derentz: „Uneori menții prețurile petrolului scăzute dintr-un motiv anume”

Landon Derentz – director senior și președinte Morningstar pentru Securitate Energetică Globală la Centrul Global pentru Energie al Consiliului Atlantic – susține că atacul israelian asupra infrastructurii nucleare a Iranului poate avea repercusiuni pe piețele energetice globale, dar trepidațiile sunt mult mai restrânse decât ar fi putut sugera miza.

„Țițeiul Brent a crescut cu peste 10%, însă prețul pe baril rămâne sub optzeci de dolari, mult sub nivelurile de criză. Momentul subliniază modul în care previziunea strategică în politica energetică poate modela contururile riscului geopolitic pe cele mai volatile coridoare ale lumii.

• În timp ce titlurile din presă sunt concentrate pe rachete și centrifuge, o știre mai discretă se află în ceea ce privește condițiile de piață care au făcut un astfel de atac viabil din punct de vedere politic.
• Acțiunile Israelului au beneficiat de libertatea politică oferită de eforturile lui Trump de a «reduce costul petrolului».
• Nu înseamnă că atacul nu s-ar fi întâmplat altfel, dar – așa cum s-a demonstrat în timpul primului mandat al lui Trump – atunci când piețele energetice pot proteja consumatorii de cele mai grave efecte ale unei întreruperi a aprovizionării, factorii de decizie au o libertate mult mai mare de a escalada situația.

În 2018, decizia lui Trump de a se retrage din acordul nuclear cu Iranul și de a impune «presiune maximă» a fost înrădăcinată în convingerea că piețele petroliere ar putea absorbi șocul. Analizele interne ale Casei Albe au prognozat doar creșteri modeste ale prețurilor, câștigurile de producție din SUA și capacitatea neutilizată globală acționând ca un tampon. Un aspect crucial este că, deși Strâmtoarea Hormuz a simbolizat mult timp riscul energetic, era – și rămâne – puțin probabil să fie închisă. Iranul are nevoie de venituri.

Acest lucru i-a dat administrației Trump încrederea de a confrunta Iranul fără teama unor perturbări energetice majore.

Atacul Israelului de astăzi întărește această opinie, operând într-un mediu energetic modelat de aceeași logică strategică. Petrolul nu trebuie să rămână ieftin pentru totdeauna, ci doar suficient de mult pentru a schimba ecuația geopolitică.

Eforturile lui Trump de a menține prețurile scăzute ar fi putut face mai mult decât să refacă fluxurile globale de energie – ar fi putut ajuta la punerea bazelor pentru o lovitură decisivă dată ambițiilor nucleare ale Iranului”, scrie Landon Derentz.

Richard LeBaron: „SUA sunt atrase într-un război pe care nu și-l doresc”

Richard LeBaron – cercetător senior nerezident în cadrul programelor pentru Orientul Mijlociu ale Consiliului Atlantic, fost ambasador al SUA în Kuweit – este de părere că atacul Israelului asupra instalațiilor nucleare și militare iraniene a fost o sfidare directă a apelului lui Trump la prudență și negociere.

„Statele Unite au căutat o soluție negociată – una care nu a fost susținută de guvernul lui Netanyahu. Întrebarea nu este dacă, ci cum vor fi atrase Statele Unite într-un război pe care nu îl doresc și de care statele din Golf se tem.

Represaliile iraniene directe împotriva Israelului nu se vor traduce prin neimplicarea Washingtonului, deoarece Israelul va fi apoi atras într-o spirală de represalii și contra-represalii – necesitând provizii militare americane, sprijin din partea serviciilor de informații și acoperire diplomatică.

Până în prezent, nu există nicio dovadă că statele din Golf au făcut «ocolișuri» în timp ce Israelul le-a folosit spațiul aerian pentru atacuri, iar acest lucru nu va fi foarte dificil de confirmat sau de infirmat.

Apoi, întrebarea care se pune este cum să protejăm trupele americane din regiune și cum să venim în ajutorul prietenilor din Golf.

Având în vedere legăturile strânse ale administrației Trump cu Golful, precum și admirația personală a lui Trump pentru anumiți lideri din Golf, regiunea se va aștepta ca administrația americană să ofere orice ajutor solicitat”, punctează Richard LeBaron.

„Israelul își asumă un risc major prin Doctrina Begin”

Yaseen Rashed – director adjunct pentru media și comunicare la Centrul Rafik Hariri și Programele pentru Orientul Mijlociu din cadrul Consiliului Atlantic – precizează că lansarea de atacuri de către Israel asupra Iranului demonstrează o invocare continuă a Doctrinei Begin – politica sa îndelungată de atac preventiv asupra instalațiilor nucleare și a armelor de distrugere în masă.

„Numită după fostul prim-ministru israelian Menachem Begin, doctrina a fost creată în 1981, în timpul Operațiunii Opera, când Israelul a distrus reactorul nuclear Osirak din Irak, lângă Bagdad, într-un atac precis.

Similar lui Netanyahu astăzi, Begin a efectuat atacul fără aprobarea SUA. Mulți se temeau de o escaladare a situației dacă fostul lider irakian Saddam Hussein ar riposta, însă, la acea vreme, Saddam era deja implicat într-un război cu Iranul și nu își putea permite să răspundă.

Israelul a aplicat din nou Doctrina Begin în anul 2007, când a distrus în secret reactorul Al-Kibar din Siria, într-o operațiune pe care nu a recunoscut-o public până în 2018.

Ca răspuns la atac, președintele de atunci, Bashar al-Assad, a negat complet existența amplasamentului pentru a evita presiunile interne și regionale de a riposta.

Acum, pentru a treia oară, Israelul pare să invoce doctrina, de data aceasta împotriva infrastructurii nucleare și de rachete balistice a Iranului, din nou fără Washington.

Dar, spre deosebire de episoadele anterioare, se așteaptă ca Iranul să riposteze și, probabil, cu o intensitate mult mai mare decât atacurile anterioare din aprilie și octombrie 2024 – mai ales dacă reprezentanții regionali ai Iranului se alătură represaliilor sale pentru a copleși Domul de Fier al Israelului.

Toate privirile se îndreaptă acum către Muscat, unde trimisul special al SUA, Steve Witkoff, urmează să se întâlnească cu negociatorii iranieni în acest weekend, în ceea ce ar putea fi runda finală de discuții nucleare.

Perspectivele pentru orice acord par sumbre în urma atacurilor. În cazul în care negocierile se prăbușesc, regiunea s-ar putea confrunta cu o escaladare cum nu s-a mai văzut în ultimele decenii”, avertizează Yaseen Rashed.

Foto – Profimedia Images

Citește și:

Miliardarul din culise. Cum PROFITĂ de război oligarhul Oleg Deripaska, conectat la sistemul militar-industrial al lui Putin și prieten cu Șoigu

Triada NUCLEARĂ a Rusiei, după operațiunea „Pânza de Păianjen”. Putin, prins între „inerția strategică” și „birocrația complexului militar-industrial”

Operațiunea „Pânza de păianjen”. Imaginile din satelit și drone confirmă 15/23 avioane rusești distruse, majoritatea bombardiere STRATEGICE

„Alianța Dronelor”. Moscova, Teheranul și Beijingul lucrează cot la cot: „Fără sprijinul Chinei, mașina de război a lui Putin se oprește”

Rusia ATACĂ o altă regiune a Ucrainei, Dnipropetrovsk. „Unitățile din Divizia 90 blindată continuă ofensiva”

Autor

Cristian Lisandru

S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole ... vezi toate articolele