În 1986, imediat după dezastrul nuclear de la Cernobîl, oamenii de știință au plantat floarea-soarelui în solul contaminat. Ce a ieșit din pământ acum, după 40 de ani

După dezastrul nuclear de la Cernobîl, din anul 1986, oamenii de știință au explorat o cale neobișnuită de a gestiona contaminarea radioactivă, folosind plante care absorb radionuclizii din mediul înconjurător. Astfel, floarea-soarelui s-a impus ca o plantă promițătoare, deoarece rădăcinile sale pot absorbi anumite elemente radioactive, inclusiv cesiu și stronțiu, din apa contaminată, scrie Times of India.

Experimentele din apropierea Cernobîlului au arătat că floarea-soarelui ar putea elimina cantități substanțiale de radionuclizi dintr-un mic iaz contaminat. Abordarea a fost ulterior investigată după dezastrul de la Fukushima din 2011, de asemenea. Cercetătorii au descoperit că florile ar putea absorbi substanțe radioactive, deși eficacitatea lor a variat foarte mult în funcție de faptul că contaminarea a fost în apă sau în sol.

EXCLUSIV Gândul prezintă Best Of „Subiectul Zilei cu Răzvan Dumitrescu”. Vineri, 02 octombrie, de la ora 20.30

09:00

VIDEO Ion Cristoiu: Operațiunea Frăgezirea lui Ilie Bolojan pentru refacerea Coaliției PSD-PNL fără USR

08:52

Cum absorb plantele materialul radioactiv

Procesul este cunoscut sub numele de fitoremediere, în care plantele sunt folosite pentru a elimina sau a conține poluanți. Floarea-soarelui a atras atenția deoarece crește rapid, produce biomasă substanțială și absoarbe elemente prin procesele sale normale de absorbție a nutrienților. Cesiul radioactiv-137 are asemănări chimice cu potasiul, un nutrient esențial pentru plante, în timp ce stronțiul-90 se comportă în anumite privințe ca și calciul.

Odată absorbiți, radionuclizii se pot deplasa prin plantă și se acumulează în diferite țesuturi, inclusiv rădăcini, tulpini și frunze. Cantitatea și locația acumulării depind de izotop, specia de plante și condițiile de creștere. Procesul transferă material radioactiv în plantă, în loc să distrugă radioactivitatea acesteia. Rezultatele impresionante obținute din apa contaminată nu s-au tradus automat în sol radioactiv. Cesiul se poate atașa puternic de particulele de sol în special minerale argiloase, ceea ce o face mult mai puțin mobilă și mai puțin disponibilă pentru rădăcinile plantelor.

Apoi, ministerul Mediului din Japonia a explicat că mineralele, inclusiv vermiculitul și ilitul pot fixa puternic cesiul radioactiv în sol, și pot reduce cantitatea care se poate dizolva în apa din sol și ulterior să intre în plante.

Un raport al guvernului japonez descrie o demonstrație în satul Iitate, unde au fost cultivate floarea-soarelui și alte plante, conținând aproximativ 7.715 becquereli de radiocesiu per kilogram.

Când floarea-soarelui absoarbe radionuclizi, materialul radioactiv se concentrează în țesuturile lor, ceea ce înseamnă că recoltarea plantelor nu elimină radioactivitatea. În schimb, transferă o parte din contaminare în plante, care trebuie colectată și gestionată în mod corespunzător.

La Cernobîl, floarea-soarelui a demonstrat că rădăcinile plantelor ar putea capta radionuclizi din apa contaminată, în timp ce la Fukushima cercetătorii au testat dacă același mecanism biologic ar putea ajuta la eliminarea cesiului radioactiv din solul agricol. Floarea-soarelui ar putea absorbi izotopi radioactivi, dar cantitatea pe care o puteau elimina depindea de cât de ușor s-ar putea deplasa acești izotopi din mediu în rădăcini. Capacitatea ei de a capta cesiu și stronțiu, în consecință, a transformat-o într-un subiect util pentru fitoremediere, chiar dacă abordarea nu ar putea oferi în sine o soluție la scară largă pentru solul contaminat.