INTERVIU | Generalul Mircia Chelaru, fost șef al Statului Major, despre soarta Transnistriei: “Poate rămâne mai degrabă un cal troian care să descurajeze Moldova să ia calea Vestului”

INTERVIU | Generalul Mircia Chelaru, fost șef al Statului Major, despre soarta Transnistriei: “Poate rămâne mai degrabă un cal troian care să descurajeze Moldova să ia calea Vestului”
Publicat: 26/02/2022, 11:40
Actualizat: 26/02/2022, 16:04

Întreaga lume stă cu ochii țintiți asupra evenimentelor sângeroase din Ucraina, după ce Vladimir Putin, președintele Federației Ruse, a ordonat trupelor rusești să atace teritoriul ucrainean, luptele ajungând până la Kiev, locul strategic de o importanță deosebită pentru soarta politică a acestei țări.

Pentru a descâlci ițele încurcate ale unei crize în care liderul de la Kremlin a aruncat Europa, este necesară opinia unor militari de carieră cunoscuți pentru activitatea lor, care au deținut de-a lungul timpului funcții-cheie în Armata Română.

Militar de carieră, cu un arsenal de cunoștințe și experiență bogată în acest domeniu, generalul (r) Mircia Chelaru a oferit explicații punctuale despre invazia Federației Ruse în Ucraina. Mircia Chelaru a fost șef al Statului Major, în anii ’90, director al Diviziunii III de contraspionaj – cu atribuții în supravegherea activităților iredentiste la SRI – și atașat militar aero și naval al României în Iordania. A deținut mai multe funcții de comandă în MApN, iar în anul 2001 a trecut în rezervă, la cerere, ca general de corp de armată. Acum, Mircia Chelaru este membru al Comisiei permanente de apărare, ordine publică și securitate națională a Camerei Deputaților.

Analist al situațiilor de conflict militar și cunoscător al strategiei și tacticii militare, generalul (r) Mircia Chelaru explică, într-un interviu pentru GÂNDUL, de ce nu poate avea loc o confruntare directă a Rusiei cu o țară NATO, face precizări importante legate de așa-numitul război informațional și afirmă că agresiunea asupra Ucrainei “nu este un război planificat de lungă durată”.

”Rolul strategic al Transnistriei a dispărut odată cu anexarea Crimeei”

Credeți că următorul pas al lui Putin este să declare Transnistria stat independent, pe modelul Donețk – Lugansk ? Sau are altceva în strategie și ar putea fi anticipat?

În niciun caz. Transnistria este de fapt o parte confederată a Republicii Moldova, pe teritoriul căreia se află nucleele de mobilizare ale Armatei a 14-a din structura de forțe a fostei URSS. Există o similitudine între motivele secesiunilor Transnistriei și celor din Donbas.

Imediat după 1990, curentul unionist în Basarabia era foarte puternic. Până și rușii etnici începură a învăța limba română. Pericolul ieșirii Moldovei de Răsărit de sub tutela Moscovei era imens, iar KGB-ul nu a permis așa ceva, Federația Rusă declarându-se succesoarea de drept a fostei URSS. Și așa a apărut Igor Smirnov (n.red. – președinte al autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene între anii 1991-2011) cu declarația de secesiune, provocând un conflict armat care a pus Republicii Moldova bolovanul de gât de care nu poate scăpa nici astăzi.

Ucraina, semnatară a Acordului privind înființarea Comunității Statelor Independente (CSI), din 8 decembrie 1991 și garantă a nucleului post-sovietic Rusia-Ucraina-Belarus, a renunțat la statutul de putere nucleară și și-a însușit o anume politică de neutralitate garantată. Imediat după ce Ucraina a ”defectat” (n.red. – ca urmare a anexării Crimeii de către Rusia, Ucraina s-a retras din CSI în martie 2014), solicitând admiterea în NATO, contrar unor garanții asumate chiar de SUA și NATO prin acele tratate și parteneriate bilaterale, clișeul secesionist a apărut în Donbas și Crimeea, unde populația este covârșitor majoritară de etnie rusă. Aceasta este paralela.

Transnistria este doar politic pro-rusă, sau cel puțin a fost până mai ieri, majoritatea populației fiind ucraineană și română. Kievul, de când există Ucraina, a încercat să înglobeze această fâșie transnistreană în teritoriul ei. De unde și implicarea sa masivă și explicită cu forțe și armament contra trupelor Chișinăului.

Rolul strategic al Transnistriei a dispărut odată cu anexarea Crimeei. Între Kaliningrad și Crimeea, Transnistria poate rămâne mai degrabă un cal troian care să descurajeze Republica Moldova să ia calea Vestului, fără aprobare. Iar ca Rusia să-i ofere recunoaștere, ar trebui ca transnistrenii să o ceară, infirmând acordurile cvadripartite de până acum. Nici măcar după o beție rusească nu se poate lua în calcul, acum, un asemenea scenariu. Cu excepția cazului în care Ucraina intră, în totalitate, sub ocupație militară și administrație rusă.

”Rușii vor pleca din Ucraina după ce se va instala noua și loiala administrație”

Cât ar putea dura acest război Rusia- Ucraina? Se va transforma el, în Ucraina, într-un război de gherilă?

Nu este un război planificat a fi de lungă durată. Este o răfuială în familie. Paralizarea sistemului militar de ripostă armată și descurajarea politică viitoare sunt obiectivele imediate ale Moscovei.

Ucraina a forțat starea de nervozitate a Moscovei și a lăsat-o fără soluții alternative, mizând pe faptul că, odată atacată și victimizată, Occidentul se va umple de milă și revoltă și o va salva. Calcul greșit. Pe cât de țarist și nedrept este atacul rusesc, pe atât de disimulată și prudentă este reacția occidentală.

Pentru a fi un război de lungă durată, ar trebui să ne referim la un popor cu o autentică dorință de rezistență. Astăzi, popoarele nu mai sunt dispuse să moară pentru cauzele altora. Este posibil să apară o anume structură de gherilă locală, dar fără prea multă eficiență.

Rușii vor pleca după ce se va instala noua și loiala administrație, care ea însăși va rezolva problema nesupunerilor. Cred că deja tratativele se duc pe sub masa oficială…

”Rezidentură care poate fi operaționalizată la ordin pentru necazuri «hibride»”

Va ataca Putin, în nebunia lui, vreo țară NATO, ceea ce ar însemna declanșarea celui de-al treilea război mondial?

Nu. O confruntare directă cu o țară NATO nu este posibilă. Contactul este format din țările Baltice, Polonia, România și Turcia. Ați auzit una din aceste țări declarându-și temeri pe această speță?

Rusia ar putea riposta doar dacă unele din țările membre NATO ar produce o agresiune. Pe uscat, în aer sau pe mare. Nu este posibil așa ceva decât dintr-o eroare de judecată. Și aici, Marea Neagră are cele mai multe vulnerabilități. Chiar în prispa casei noastre.

Ce ne puteți spune despre războiul informațional și posibilele infiltrări ale serviciilor de informații rusești în valurile de imigranți?

Nu trebuie să aștepte rușii sau alți confederați informativi să se infiltreze cu vectorul refugiați. Mijloacele de informare digitale și stocurile cibernetice au depășit de mult timp condiția agentului fizic.

Vectorul economic și rețeaua infrastructurilor controlate transfrontalier, mass-media subtilizate sub patronaje la a patra sau a cincea mână, agenții de opinie infiltrați în cercurile de procesare a deciziei strategice politice sau administrative sunt de mult în funcțiune. Și foarte la vedere.

Refugiații ”planificați” pot avea un rol pe mai târziu de a se transforma în ”omuleții verzi”, o rezidentură care poate fi operaționalizată la ordin pentru necazuri ”hibride”.


Citește și: 

Adina Anghelescu-Stancu
Cunoscut jurnalist de investigatii, generatia presei anilor '90, prin condeiul căreia au trecut toate marile scandaluri ale ultimilor 30 de ani. Licențiat în Drept, specializat în nișa subiectelor din sfera justiției, cofondator al site- ului luju.ro, citeste mai mult
Cristian Lisandru
S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole de investigație, politică internă, politică citeste mai mult