De multe ori auzim oameni din sistemul educațional și din afara lui că vor „o școală ca afară”, ne uităm la sistemul de învățământ din Finlanda, considerat de mulți specialiști ca fiind cel mai performant din lume, și sperând ca într-o zi să fim și noi la acel nivel. Cum se pot schimba, în România lui 2025, învățământul și educația? Cum putem adapta, printr-o armonizare a materiilor și o colaborare a principalilor actori de pe scena educațională, tehnicile de evaluare și de predare? Sunt subiecte și întrebări care au stârnit, de-a lungul timpului, controverse și discuții aprinse. La nivel practic, ele au rămas însă simple deziderate și chiar utopii.
Profesor doctor Eduardo Cascallar, expert internațional în psihometrie, evaluare educațională și modelare predictivă, a vorbit într-un interviu acordat Gândul despre evaluările din școala românească, recunoscând că acestea nu sunt suficient de dezvoltate și că au nevoie de o îmbunătățire.
Expertul în evaluare a răspuns și la întrebarea legată de subiectul testărilor PISA, precizând că „nu măsoară în mod direct competențele dobândite într-un anumit an de studiu sau într-un anumit sistem școlar.”
Profesorul Cascallar spulberă mitul celebrului „vrem o țară ca afară” și recunoaște că nu crede în faptul că modelele educaționale pot fi exportate sau importate pur și simplu dintr-o țară în alta, ci mai important este să înțelegem care sunt indicatorii unei bune performanțe și cum de a fost posibilă.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F06%2Fwhatsapp-image-2025-06-24-at-12-49-50-3-1280x720.jpeg)
Prof. dr. Eduardo Cascallar, expert internațional în psihometrie, evaluare educațională și modelare predictivă
Expertul internațional a precizat că una dintre modalitățile prin care se poate face o reală îmbunătățire a sistemului de învățământ o reprezintă utilizarea unei metodologii psihometrice adecvate, dar și dezvoltarea testelor în mod consecvent pe baza acesteia, cum ar fi teoria răspunsului la item (IRT).
Prof. dr. Eduardo Cascallar susține că, atât cunoștințele, cât și competențele trebuie să coexiste, atunci când vorbim despre procesul de învățare al elevului.
În ceea ce privește viitorul, expertul internațional în psihometrie consideră că este nevoie să le oferim copiilor suficientă flexibilitate, pentru a învăța cum să învețe și pentru a se adapta schimbărilor la noi forme de cunoaștere în secolul tehnologiei, când totul se desfășoară după alte repere și alte tehnici.
Prof. dr. Eduardo Cascallar are o carieră academică și de cercetare desfășurată la intersecția dintre științele cognitive, inteligența artificială și politicile educaționale. A fost profesor și cercetător în SUA și Europa, colaborând cu instituții din Argentina, Spania, Germania, Olanda și Regatul Unit, iar în prezent este profesor invitat la KU Leuven, Belgia. A coordonat și participat la proiecte internaționale de evaluare comparativă, dezvoltând metodologiile utilizate în testări naționale și internaționale și a oferit consultanță pentru organisme internaționale precum OECD, UNESCO, ETS și ministere ale educației din mai multe țări.
Reporter: Cum vede prof. dr Eduardo Cascallar educația din România în momentul de față? Care sunt punctele forte, dar și vulnerabilitățile?
Prof. dr Eduardo Cascallar: Sunt expert în evaluare, nu expert în educație, așa că nu pot judeca programa pe care o aveți și nici modul în care aceasta este implementată în școli. Însă pot vorbi despre evaluările pe care le aveți în prezent. Și cred, așa cum am mai spus și cu alte ocazii, că ele nu urmează cele mai recente evoluții, să spunem din ultimii 50 de ani, în domeniul psihometriei la nivel internațional.
Evaluările nu sunt suficient de comparabile și nici suficient de dezvoltate pentru a garanta că performanțele elevilor sunt măsurate în funcție de niveluri definite în mod corespunzător. În esență, aceste evaluări pot fi îmbunătățite. Cred că, în prezent, există proiecte în desfășurare în România care urmăresc tocmai îmbunătățirea acestor evaluări.
Ce înseamnă, concret, psihometria și cum se poate aplica în învățământul din România?
Este un domeniu al statisticii aplicat evaluărilor și diferitelor tipuri de teste. Psihometria este, să spunem, o subdisciplină în cadrul ansamblului tehnicilor statistice, folosită în acest caz pentru a măsura performanța, abilitățile sau competențele.
Atunci când dezvolți un test, unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le faci este să stabilești, împreună cu nivelul la care se va aplica testul, și conținutul acestuia, ce model statistic sau psihometric vei folosi. Apoi, testul trebuie construit în concordanță cu acel model.
Prin urmare, dacă se procedează astfel și se utilizează modele psihometrice mai avansate – care în prezent nu sunt folosite în România – se vor putea obține teste de o calitate superioară.
Noi, românii, spunem mai mereu că vrem „o școală ca afară.” Știu că aveți o expertiză impresionantă în zona politicilor educaționale. Care sunt metodele revoluționare care funcționează în școlile din străinătate?
Toată lumea își dorește școli ca „în străinătate”, adică toți își doresc sistemele de învățământ ale altora. Una dintre modalitățile prin care se poate face o reală îmbunătățire este tocmai utilizarea unei metodologii psihometrice adecvate și dezvoltarea testelor în mod consecvent pe baza acesteia, cum ar fi teoria răspunsului la item (IRT).
Printr-o revizuire riguroasă atât a conținutului, cât și a calității itemilor, se poate construi un sistem care să mențină o scală de măsurare coerentă și să permită comparabilitatea în timp, astfel încât să se poată evalua dacă implementarea programei este menținută, îmbunătățită sau, dimpotrivă, se deteriorează.
Ce părere aveți despre planurile-cadru puse acum în consultare publică de ministrul Daniel David, care au stârnit multe discuții și controverse în zona educațională din România?
Din ceea ce am observat, consider că accentul pus pe standarde și pe dezvoltarea și promovarea diferitelor niveluri de standarde în educația din România reprezintă un demers pozitiv și ar trebui încurajat. Cred că acest lucru va duce la o îmbunătățire a sistemului educațional.
Sunt anumite repere în parcursul școlar al unui elev de care trebuie să se țină cont obligatoriu atunci când se vrea o măsurare corectă a cunoștințelor și aptitudinilor dobândite prin educație?
Cred că există anumite momente care sunt mai potrivite pentru o evaluare corectă a sistemului, și anume la finalul ciclurilor, indiferent care sunt acestea pentru învățământul primar, gimnazial sau liceal. Consider că sfârșitul acestor cicluri este un moment oportun pentru realizarea unor evaluări naționale ample, completate de evaluări la nivelul școlilor în anii intermediari.
Sunt mai eficiente testările dese, de etapă, ale cunoștințelor și aptitudinilor unui elev decât o testare generală după un ciclu școlar, curricular, care-și propune să urmărească doar anumite finalități?
Cred că, la nivelul fiecărei școli, evaluarea ar trebui să aibă loc în fiecare an, pentru a observa cum evoluează lucrurile și pentru a putea oferi feedback și corecții imediate. Însă, la nivel național, consider că este mai util ca aceste evaluări să aibă loc la finalul fiecărui ciclu educațional.
A reușit vreo școală din lume să aducă educația la nivelul la care ea să producă maximum de eficiență? Ce schimbări fundamentale a făcut?
Dacă există vreo școală perfectă în lume? Aș spune că nu. Pe de altă parte, nu cunosc toate școlile din lume, deci n-aș ști să răspund concret la această întrebare. Cred însă că există sisteme care, în medie, au performat mai bine decât altele. Și este întotdeauna important să înțelegem care sunt indicatorii acestei bune performanțe și de ce a fost posibilă.
Nu cred că modelele educaționale pot fi exportate sau importate pur și simplu dintr-o țară în alta. Cred că poți prelua unele idei din țările care au avut succes, dar doar acelea care pot fi aplicate în contextul specific al fiecărei țări. Cei care spun, de exemplu, „Hai să avem un sistem ca în Finlanda” sau oricare alt model popular, greșesc. Este important să analizăm condițiile care au dus la succes, să ne uităm la indicatori și apoi să adaptăm acele elemente la realitățile propriei țări.
Sunt testele PISA un etalon de evaluare a competențelor elevilor din orice colț al lumii sau ele reflectă un anumit tip de educație?
Voi spune că scorurile PISA reflectă nivelul de competență atins de elevii de 15 ani din întreaga lume într-un set general de competențe care se așteaptă a fi dobândite până la acea vârstă. Acestea nu sunt legate de programa școlară și, prin urmare, nu sunt corelate direct cu performanța școlară, spre deosebire de alte teste precum TIMSS, care sunt construite în funcție de programă.
Așadar, deși se pot extrage unele concluzii generale despre ceea ce ar putea lipsi într-o anumită țară în ceea ce privește dezvoltarea competențelor la vârsta de 15 ani, este vorba despre o corespondență generală, nu despre o relație directă cu o anumită programă școlară.
Totuși, pe baza acestor scoruri se poate evalua dacă elevii de 15 ani dintr-o țară anume nu dețin unele competențe esențiale pentru societatea respectivă, iar apoi se poate analiza cum pot fi oferite aceste competențe prin educația din sistemul de învățământ. PISA nu măsoară în mod direct competențele dobândite într-un anumit an de studiu sau într-un anumit sistem școlar.
Cum ar trebui să fie un profesor într-o perioadă de digitalizare masivă? Ce tehnici de predare și standarde de evaluare ar trebui să aibă pentru a menține elevii conectați?
Nu mă voi referi la tehnicile de predare, nu este domeniul meu. Însă, în ceea ce privește evaluarea, cred că aceasta ar trebui să corespundă metodologiilor folosite în clasă și dezvoltărilor tehnice utilizate pentru predarea acelor competențe. Consider că ar trebui dezvoltate evaluări speciale pentru fiecare dintre tehnologiile implementate în procesul educațional.
Care este sfatul pe care l-ați da tinerilor din generația de astăzi? Cum arată în opinia dumneavoastră școala viitorului?
Copiii, în general, ar trebui să fie ghidați să dobândească cât mai multe cunoștințe, alături de toate competențele necesare pentru a folosi acele cunoștințe. Cred că este o greșeală să considerăm că, în prezent, înlocuim cunoașterea cu simple competențe. Este în continuare esențial să le oferim copiilor cunoștințe, dar, pe lângă acestea, trebuie să-i învățăm și competențele pe care ne așteptăm să le aibă și care sunt necesare pentru viitor.
În ceea ce privește evaluarea, ar trebui să evaluăm cunoștințele prin intermediul competențelor predate. Așadar să evaluăm atât cunoașterea, cât și competențele, dar să o facem aplicând cunoștințele în mod concret și prin raționament, nu doar prin memorare. Ambele trebuie să coexiste: și cunoștințele, și competențele.
Iar în ceea ce privește viitorul, trebuie să le oferim copiilor suficientă flexibilitate pentru a învăța cum să învețe. Pentru că lucrurile se vor schimba foarte rapid și profund în anii care vin, iar ei trebuie să fie capabili să se adapteze la noi forme de cunoaștere și să le integreze în setul de competențe pe care îl au deja.
Schimbarea paradigmei de la evaluarea sumativă la una formativă și predictivă reprezintă unul dintre obiectivele aducerii de expertiză internațională în România. În acest mod, proiectul implementat de BRIO și Ascendia pentru Ministerul Educației și Cercetării țintește reducerea inechităților prin standarde echitabile.
Raportul rezultat după dezbaterea planurilor-cadru din învăţământul liceal şi varianta finală a acestora au fost publicate de Ministerul Educaţiei.
Ministrul Daniel David a afirmat că, la nivel liceal, sunt conținuturi și manuale depășite de vremuri, planuri-cadru care nu se înscriu în logica curriculară modernă, iar metodele de predare nu au mai fost îmbogățite semnificativ cu noile evoluții tehnologice și didactice în domeniu.
Sursă foto: Colaj Gândul
CITIȚI ȘI: