Justiția este în doliu. O judecătoare de la Curtea de Apel Cluj a murit la două zile după pensionare, la doar 49 de ani

Comunitatea juridică din România este în doliu. Judecătoarea Ramona Mornăilă, magistrat respectat și admirat al Curții de Apel Cluj, s-a stins din viață la doar 49 de ani, după o luptă grea cu o boală incurabilă. De menționat că președintele României, Nicușor Dan, a semnat decretul de pensionare cu doar 48 de ore înainte ca judecătoarea clujeană să se stingă.

Tragedia s-a petrecut la numai două zile după semnarea decretului de pensionare, scrie foaiatransilvană.ro.

Ramona Mornăilă a pierdut lupta cu o boală incurabilă și a lăsat în urmă o fiică de liceu

„În spatele acestei vârste, prea puțin pentru plecare, s-au ascuns luni de suferință, tratamente, speranțe uriașe și puterea unei mame care refuza să cedeze. Tot ceea ce și-a dorit a fost să rămână încă puțin alături de fiica ei, elevă în clasa a XII-a la un prestigios liceu din oraș.

REACȚIE Liberalul Cătălin Predoiu e nemilos cu liderii PNL cărora le aminteşte că „și-au construit fără rezerve cariera în colaborare cu PSD”

14:38

TRAGEDIE Tragedie în Timiș. O fetiță de 10 ani a murit, iar alta a fost rănită după ce au fost lovite de un șofer băut care a fugit de la locul accidentului

14:19

Pentru cei care au cunoscut-o, Ramona Mornăilă a însemnat blândețe, decență și bunătate. Colegii o descriu ca fiind poate „prea timidă pentru meseria de judecător”, dar tocmai această rezervă îi definea caracterul. Nu ridica vocea, nu judeca în grabă, nu privea încruntat peste sală”, se arată în mesajul colegilor săi de la Curtea de Apel Cluj.

Un om bun, calm, prea timid pentru instanțele de judecată

• A fost un magistrat așa cum și-ar dori orice om să găsească atunci când intră într-o instanță: calmă, echilibrată, corectă. Nu a tratat niciodată vreun dosar cu ură sau cu patimă. A ascultat. A analizat. A încercat să înțeleagă. Oameni care au intrat în sala ei de judecată spun același lucru: era un om bun. Era genul de magistrat care nu își impunea autoritatea prin ton, ci prin echilibrul fiecărui gest.
• Decretul de pensionare a fost semnat de președintele României cu doar două zile înainte ca ea să plece la Domnul. Nu a apucat nici măcar să trăiască acea eliberare simbolică de funcție, pentru care mulți magistrați luptă decenii întregi. Pentru ea, momentul a venit prea târziu.

Curtea de Apel Cluj: Este o profesie care rupe din oameni

Curtea de Apel Cluj pierde un magistrat discret, dar redutabil prin corectitudinea și modestia ei. O colegă apreciată, un om pe care nimeni nu l-a văzut vreodată ridicând tonul, certând sau umilind pe cineva. În ultimele luni, colegii au știut că trece printr-o perioadă cumplită, dar nimeni nu s-a gândit că finalul va veni atât de repede. Bolile incurabile nu au răbdare, iar Ramona Mornăilă a dus lupta ei în tăcere, fără să transforme suferința în spectacol.

La 49 de ani, destinul a fost nedrept. Dincolo de drama personală, plecarea Ramonei Mornăilă readuce în discuție o realitate ignorată: meseria de judecător nu este doar despre robe, dosare și hotărâri. Este o profesie care rupe din oameni. Ritmul este infernal, dosarele sunt nesfârșite, presiunea este continuă. În spatele fiecărui termen există stres, responsabilitate uriașă și un consum emoțional pe care cei din afara sistemului nu îl văd niciodată.

Judecătorii nu sunt doar profesioniști ai legii. Sunt oameni supuși aceleiași fragilități ca oricare dintre noi. Iar în ultimii ani, volumul uriaș de muncă, atacurile la adresa sistemului și presiunile permanente au făcut magistratura una dintre cele mai solicitante profesii din România.

Plecare Ramonei Mornăilă este o pierdere. Pentru familie, pentru colegi, pentru instanța la care a lucrat. Dar este și un memento dureros despre cât poate duce, până la epuizare, un om care își face meseria cu onestitate și tăcere”, mai scrie sursa citată.

RECOMANDĂRILE AUTORULUI

A murit Corneliu Bîrsan, fost judecător al României la CEDO

Un fost PROCUROR a dat în judecată Parchetul pentru că nu a încasat prima de pensionare. „Alții au primit-o, eu de ce nu?”