Povestea lui Karim din Motru. Cum a fost adoptat de olteni un puști refugiat din Gaza

Karim din Motru s-a născut în Gaza. După ce a început măcelul în Fâșie familia sa a părăsit Orientul Mijlociu și s-a refugiat în România. Printr-un complex de împrejurări a ajuns tocmai în Oltenia, mai precis în Motru, Gorj, un oraș minier sordid în vremea comunismului. Privit cu oarecare suspiciune, Karim a fost adoptat ulterior fără rezerve de colegii săi olteni de la Liceul Coșbuc din urbea industrială.

Karim ducea o viaţă cât se poate considera liniştită în Gaza, alături de familia lui şi cei 4 fraţi. Până când a început războiul. Atunci tatăl lui a decis că e mai bine să plece. Ca toţi cei aproape 2 milioane de oameni care trăiau în Fâşie, înainte să înceapă conflictul armat. Unii şi-au găsit refugiul în tabere improvizate, unde supravieţuiesc şi azi în condiţii grele. Alţii au fugit unde au văzut cu ochii, publică Observator.

DISCURS Nicușor Dan își susține discursul în Adunarea Generală a ONU. Care sunt temele abordate de președintele României

10:27

POLITICĂ O țară membră ONU își schimbă numele. Președintele anunță revenirea la „denumirea autentică” a țării: „Poporul trebuie să-și amintească cine a fost dintotdeauna”

10:11

Tatăl lui Karim a ajuns în România, la Motru, în judeţul Gorj. Şi-a deschis aici o shaormerie, a început să înveţe limba, şi-a făcut prieteni şi a înţeles că aici ar putea fi acasă pentru toţi ai lui. Aşa că i-a adus, pe rând, pe toţi.

Bunica și cel mai bun prieten, uciși în Gaza

Karim și-a pierdut bunica, dar şi cel mai bun prieten în război. A fost nevoit să fugă împreună cu toată familia. Dar, după câţiva ani, ne vorbeşte într-o română perfectă, cu accent oltenesc, şi se prezintă simplu – Karim din Motru. E fericit că aici şi-a găsit noua casă şi prieteni buni. Iar povestea lui a fost chiar publicată într-o carte.

„Am scris despre copilăria mea şi amintirea unui prieten pierdut şi este o poveste tristă pe care o pot spune doar în scris, pentru că mă emoţionează”, a povestit Karim, pentru Observator.

E povestea unui copil din Gaza. Un copil care a crescut cu războiul în faţa casei şi care şi-a pierdut prietenii de joacă, ucişi de bombe. 

„Mai am prieteni şi am pierdut foarte mulţi şi am pierdut din familia mea în războiul din Gaza”, a povestit Karim.

„Când am ajuns, nu ştiam limba română şi fotbalul era salvarea mea. Am făcut primii mei prieteni prin fotbal şi, când am venit aici la şcoală, la George Coşbuc, nu m-am simţit străin niciodată”, a povestit Karim.

Sora lui mai mare a terminat acelaşi liceu, cu note de 10. Ea l-a încurajat pe Karim să intre în şcoală cu mult curaj şi inimă deschisă.

„La început colegii erau rezervaţi, dar după aia prietenoşi şi m-au întrebat despre cultură, religie, obiceiuri”, a povestit Karim.

„A învăţat extraordinar de rapid limba noastră, descurcându-se chiar mai bine decât mulţi elevi de la noi din şcoală”, a povestit Maria Negrea, colega lui Karim.

„El reprezintă chiar un model, un exemplu pentru colegii lui”, a declarat Negrea Nicolae, director adjunct al Colegiului Naţional G. Coşbuc Motru.

„Vreau să spun că nu este o întâmplare, eu am mai lucrat şi cu sora lui, Farah – copii care au venit la noi dintr-o altă realitate”, a declarat Constantina Negrea, profesoară de filosofie la Colegiul Naţional G. Coşbuc.

Profesoara de filosofie l-a remarcat şi l-a încurajat să îşi scrie povestea, care a şi fost publicată într-o carte, acolo unde sunt adunate, de fapt, cele mai bune texte scrise de cei mai buni elevi din şcoală.

Karim nu se mai vede trăind în altă parte

„Pentru unii, Gaza e doar o ştire de la televizor. Pentru mine, e copilăria mea, familia mea, amintirea unui prieten pierdut. Pentru unii, refugiul e doar o categorie. Pentru mine, e o renaştere”

O renaştere şi un nou început. Karim nu se mai vede trăind în altă parte. Vrea să meargă aici la facultate şi, într-o zi, să întoarcă tot binele făcut ţării care l-a adoptat şi care l-a primit cu braţele deschise.