Luiza, o româncă din Giurgiu, și fiul ei au fost uciși de soțul turc. Tragedia cumplită s-a întâmplat în Turcia, iar ucigașul, polițist, s-a sinucis | EXCLUSIV

Luiza, o giurgiuveană ce abia împlinise, pe 27 mai, 46 de ani, era căsătorită cu Hayri, un polițist turc. Se stabilise de mai mulți ani în Turcia, împreună cu cei doi băieți: Tunahan și Omer. Păreau o familie fericită, cel puțin în postările de pe conturile de socializare ale celor patru.

Totul până în seara de 14 iunie, când, urmare a unei dispute în familie, într-o clipă de nebunie, Hayri a decis să curme viața soției sale, dar și pe cea a băiatului cel mare, Tunahan, în vârstă de 18 ani, ce tocmai absolvise liceul.

După ce le-a luat viața celor doi, polițistul și-a pus capăt zilelor, cu același pistol cu care i-a împușcat pe membrii familiei.

Totul s-a întâmplat în grădina casei în care locuiau cu toții, în provincia Batman, potrivit presei locale.

MILITAR Canada și Ucraina au încheiat un parteneriat strategic pe 100 de ani. Premierul canadian anunță producția unui milion de drone în următorii 2 ani

23:50

CONTROVERSĂ Bolojan încearcă să-și justifice eșecul privind reducerea numărului de parlamentari. Susține că inițiativa celorlalte partide e o manevră de imagine

23:39

Fiul cel mic, Omer, s-a refugiat la un membru al familiei tatălui său.

Potrivit presei din Turcia, la o zi după tragedie, cei trei au fost înmormântați în satul natal al polițistului.

Povestea Luizei este una dramatică

Asupra familiei tinerei giurgiuvence parcă plutea un blestem. Cu doar doi ani în urmă, fratele ei, rămas în țară, murea ca urmare a unei boli cumplite, deși sora sa, plecată în Turcia (și căsătorită acolo de mai bine de 20 de ani cu un polițist turc) a încercat din răsputeri să îl salveze. Din păcate, tânărul a decedat în prima zi a anului 2020.

Cutremurător este faptul că Luiza apărea în câteva fotografii postate pe Facebook ținând în mână diverse arme ale soțului său. Glumea, spunând că dușmanilor și celor care o invidiază fără motiv ar trebui să le fie teamă de gloanțe.

„Era o persoană plină de viață, căreia îi plăcea să râdă de moarte, atunci când nu o afecta în mod direct. Dar chiar și peste nenorociri știa să treacă cu zâmbetul pe buze. Era sufletul întâlnirilor, iar în urmă cu câțiva ani, când s-a întors în orașul natal, la Giurgiu, pentru a-și rezolva câteva probleme administrative, a reușit ca, în timp record – două zile – să adune aproape jumătate din clasă, din colegii de școală generală. Rămăsese ca, la o vizită următoare, să reedităm acest tip de întâlniri”, își amintește C.C, una dintre colegele de clasă ale Luizei.

Mama Luizei trăiește în Giurgiu și este devastată de pierderea fetei, la doi ani după ce și-a pierdut și băiatul.