O româncă a depus mărturie la Consiliul Europei despre abuzurile suferite în orfelinatul Cighid: „Această instituție, cu aproximativ 100 de copii, era, de fapt, un lagăr al morții”

Elvețianul Guido Flori este fondatorul Justice Initiative, asociație care se ocupă de investigarea și găsirea de soluții pentru cei afectați de acest fenomen prezent pe întregul continent. Astfel, Consiliul Europei și statele membre trebuie să asigure o investigație independentă a încălcării drepturilor copilului în fiecare țară europeană și recunoașterea oficială a traumei copiilor care au suferit orice fel de violență sexuală, fizică sau psihologică.

Moțiunea mai cere și ca victimele să primească o formă de compensare, iar legile existente în statele membre să fie orientate spre protejarea tuturor copiilor de abuz și maltratare. România și Germania au fost selectate de Consiliul Europei pentru o audiere care va decide dacă moțiunea merge mai departe la Parlamentul Europei. În timpul audierii, victime din cele două țări au avut posibilitatea de a depune mărturie în fața comisiei reunite și de a atrage atenția asupra dramei trăite.

Sirmanca Fekete, supraviețuitoarea de origine română a căminului de la Cighid, a relatat: „În 1988, când aveam 3 ani, am fost plasată într-un cămin pentru minori cu handicap și bolnavi mintal. Chiar dacă nu eram deloc handicapată, eram doar puțin mai slabă decât copiii de vârsta mea. Dar regimul Ceaușescu dorea o societate plină de copii puternici și sănătoși. Cei care păreau slabi nu erau considerați utili și, prin urmare, erau trimiși în instituții”.

„Această instituție numită Cighid, cu aproximativ 100 de copii, era, de fapt, un lagăr al morții. Nimeni nu ne ținea în brațe sau se juca cu noi, ne legănam singuri înainte și înapoi. Asistentele nu ne dădeau haine, eram dezbrăcați, nu exista încălzire, primeam doar puțină mâncare și eram lăsați în întuneric. Cea mai urâtă amintire pe care o am este aceea că noi, copiii, plângeam în permanență pentru că asistentele ne lăsau goi în paturi pline cu urina noastră și în fecalele noastre. Mulți dintre noi au fost, de asemenea, bătuți și violați. Asta s-a întâmplat acum 33 de ani, dar până astăzi am coșmaruri și mi-e foarte frică de întuneric. Apoi fiica mea mă trezește și îmi spune că strig „nu mă bateți”, a mai povestit Sirmanca Fekete.

Justice Initiative a precizat, într-un comunicat, că în România statul nu a făcut niciun demers de anchetare a fenomenului de abuz al copiilor din instituțiile de protecție și nu există statistici oficiale la nivel de țară înainte de 1989. Deși unele victime ale abuzurilor din sistemul de protecție a copilului au vorbit despre ororile trăite în orfelinatele din vremea comunismului, statul român nu a recunoscut niciodată în mod public acest lucru, informează g4media.ro.

Justice Initiative a fost lansată de grupuri de victime, cadre universitare și ONG-uri din toată Europa, ca o inițiativă politică comună care privește în trecut, dar urmărește să aibă un efect asupra viitorului. Gabriela Lupea, manager de proiect la Asociația Phoneo, alături de parteneri din societatea civilă, s-au alăturat, în România, acestei inițiative.