O uriașă baterie de apă, cea mai recentă inovație elevețiană în materie de energie regenerabilă, ar putea oferi stabilitate rețelei energetice pe întreg continentul european

Nant de Drance a reutilizat două rezervoare existente, ridicându-l pe cel superior cu 21,5 metri, pentru a-i dubla capacitatea. În prezent, bateria are mai multă apă decât 6.500 de piscine de dimensiuni olimpice, construcția proiectului masiv durând 14 ani.

Robert Gleitz este de părere că proiectul de două miliarde de dolari ar putea juca un rol vital în stabilizarea rețelei de electricitate a Europei, pe măsură ce continentul trece la energie regenerabilă, fiind una dintre cele mai mari facilități de acest gen. Potrivit delegatului, Nant de Drance returnează în rețea aproximativ 80% din energia electrică pe care o primește și stochează aproximativ 20 de ore de energie de rezervă.

Hidrocentralele cu acumulare prin pompare, care există de peste un secol, sunt deosebit de importante pentru energia regenerabilă, deoarece energia eoliană și cea solară se bazează în mare măsură pe vreme și nu oferă o sursă de energie constantă. „Putem lua energie (de la rețea) când este prea multă și o putem genera din nou când este nevoie”, a afirmat Gleitz.

Pascal Radue, CEO al GE Renewable Energy Hydro, care a furnizat echipamente pentru instalație, a precizat că Nant de Drance folosește pompe-turbine cu viteză variabilă, care ajută la stabilizarea rețelei electrice. „Cu o turbină cu viteză fixă, trebuie să aștepți până când centrala funcționează exact la viteza potrivită pentru a fi sincronizată cu rețeaua”, spune Radue.

De asemenea, directorul GE Renewable Energy Hydro a menționat că acest lucru irosește timp și energie. Mai mult, turbinele cu viteză variabilă furnizează imediat energie electrică rețelei, astfel încât există mai puțin risc de întrerupere a furnizării.

În mare parte, hidrocentrale cu pompare „cu curgere deschisă”, care sunt construite pe sisteme fluviale și necesită construcția de baraje, au perturbat fauna sălbatică și au deteriorat ecosistemele. În Elveția, unde a fost construită prima hidrocentrală cu acumulare prin pompare în 1890, aproape jumătate din lungimile totale ale râurilor au fost modificate artificial.

Andrew Blakers, profesor de inginerie la Universitatea Națională din Australia, susține că proiectele moderne, precum Nant de Drance, favorizează sistemele în buclă închisă și nu afectează sistemele fluviale. „Era construcției de baraje este aproape de final”, spune Blakers, adăugând că aceste centrale electrice cu buclă închisă ocupă un spațiu relativ mic, având în vedere securitatea energetică pe care o oferă.

Profesorul estimează că ar fi nevoie de aproximativ doi kilometri pătrați de teren inundat pentru a alimenta un oraș cu un milion de locuitori, timp de 24 de ore. De asemenea, acesta a adăugat că hidroenergia cu acumulare prin pompare oferă una dintre soluțiile de stocare a energiei cu cea mai mare eficiență disponibile în prezent.

Rebecca Ellis, manager de politici energetice la Asociația Internațională a Hidroenergiei, afirmă că Elveția ar putea oferi stabilitate rețelei energetice de pe tot continentul, fiind situată în inima geografică a Europei. Potrivit lui Ellis, Nant de Drance a crescut capacitatea energetică instalată a Elveției cu 33%, iar acest lucru „demonstrează leadershipul Elveției” în tranziția către surse regenerabile, potrivit CNN.

Cu toate acestea, Robert Gleitz avertizează că, în prezent, reglementările reprezintă o barieră, în contexul în care țara nu este membră a Uniunii Europene. „Regulile pieței nu sunt ușoare. Trebuie să avem acorduri mai strânse cu UE”, spune Gleitz.