Theodor Paleologu a scris, luni, o postare în care spune că „bietul” Ilie Bolojan are ghinion, după ce a fost lăudat de filozoful Gabriel Liiceanu.
„Are ghinion bietul Bolojan: într-un nou acces de exaltare, Gabriel Liiceanu îl compară cu Moise. Mă mir că nu ne-a spus că Moise a fost un „Bolojan român”.
Să ne înțelegem: îl apreciez pe actualul prim ministru, cred că este un om integru și un autentic patriot, un administrator competent și eficient. Dar nu m-aș lansa în ditirambi care-l storcoșesc, inclusiv plasarea lui în rînd cu Kogălniceanu, Ion Brătianu, Carol I, regina Maria și Maniu.
În decursul timpului au pățit-o și alții: Ion Ioanid comparat cu Soljenițin, Patapievici cu Kierkegaard („un Patapivici danez”). Să mai amintim de laudele excesive aduse lui Isărescu în 2000 și de cele ridicole adresate lui Dan Barna în 2019 („singurul politician cu viziune modernă”)?”, a scris pe Facebook.
Reacția lui Paleologu vine după ce filozoful Gabriel Liiceanu l-a comparat pe Ilie Bolojan cu Moise.
Liiceanu îl aseamănă pe Ilie Bolojan cu „bietul Moise”, personajul biblic, care i-a eliberat pe iudei din sclavia egipteană. „Noi suntem acum, cu guvernarea Bolojan, într-o situație analogă: nu vom atinge pământul făgăduinței, dacă nu vom accepta că esența reformei de redresare a României”
„Și eu vreau să vorbesc despre dl Ilie Bolojan…dacă ne gândim cum l-au chinuit iudeii pe bietul Moise pe parcursul celor 40 de ani, cât a durat traversarea deșertului de către iudei după „fuga din Egipt”, suspinând de dorul oalelor cu carne fiartă de care avuseseră parte în sclavia egipteană.
Ei preferau să renunțe în veci la libertate în schimbul „oalei cu carne” a sclaviei, decât să mănânce mâncarea de pasaj – „mana” – pe care Iahve i-o dăduse lui Moise pentru oamenii lui pe perioada de criză a traversării pustiului Sinai. Și da, îndrăznesc să spun, că noi suntem acum, cu guvernarea Bolojan, într-o situație analogă: nu vom atinge pământul făgăduinței dacă nu vom accepta că esența reformei de redresare a României după anii de dezastru uselist (socialisto-liberal), este una administrativă, iar esența acesteia este una de ordinul cifrelor și al contabilității.”, scrie Gabriel Liiceanu.