Planul de șoc al Comisiei Europene: piața unică de produse. Ce șanse are ”Made in Europe”, programul menit să susțină campania de înarmare a UE?

Wolf este mult mai sceptic referitor la alte sectoare, mai ales cel economic.

„Trebuie să fim extrem de precauți pentru a împiedica transformarea acestui lucru într-un pachet de măsuri protecționiste. Dacă vă protejați industria națională fără nicio concurență, în cele din urmă veți obține doar mai puțină inovație, iar acest lucru va fi dăunător pentru creștere”.

Pentru expert, succesul nu se măsoară în cota de piață sau în cifrele lanțului de aprovizionare: „Creșterea unor companii noi, interesante și inovatoare, creșterea productivității, creșterea ocupării forței de muncă… asta este, în cele din urmă, ceea ce avem nevoie”.

UE nu deține nici baza industrială, nici lanțurile de aprovizionare necesare

Alberto Alemanno, profesor de drept la HEC Paris, reamintește franc starea de fapt, în special minusurile economice ale blocului comunitar, dar și interesele punctuale ale statelor membre.

• „UE nu are nici baza industrială, nici lanțurile de aprovizionare necesare pentru a funcționa singură în majoritatea sectoarelor. O preferință generalizată ar crește costurile pentru industriile din aval. O preferință țintită în sectoare cu adevărat strategice este justificabilă, dar numai dacă «strategic» este definită printr-o analiză riguroasă, nu pe baza oportunității politice, așa cum pare a fi cazul acum”.
• Diviziunile din cadrul UE sunt deja evidente. Franța dorește reguli stricte privind conținutul local. Germania favorizează un concept mai flexibil de „Made with Europe”, care să includă parteneri comerciali precum Canada, Regatul Unit și Norvegia. Țările mai mici, orientate spre export, se tem că vor trebui să suporte costurile, în timp ce Franța și Germania ar culege majoritatea beneficiilor.
• Adevărata tensiune se situează între două grupuri de state, punctează Alemanno. „Statele membre mai mici se tem că acest lucru va crește costurile și va aduce beneficii în primul rând economiilor mai mari”.

Partenerii comerciali ai Uniunii ar putea reacționa cu armele acesteia

Un alt expert, Fredrik Erixon, directorul Centrului European pentru Economie Politică Internațională, subliniază dificultățile practice, mai ales dependența de importuri a UE.

„Nu este atât de simplu să introduci aceste tipuri de restricții… Europa importă, de asemenea, multe componente din alte țări, pe care companiile europene le reutilizează pentru a le exporta pe alte piețe. Dacă introduci o restricție, acest lucru va duce la costuri mai mari. Și va crește, de asemenea, prețul exporturilor europene”.

Erixon evidențiază și dilema aliaților. UE exportă mai multe dintre aceste bunuri decât importă. Dacă Europa exclude Canada, Regatul Unit sau partenerii săi din MERCOSUR, aceștia ar putea reacționa cu restricții similare, ceea ce ar afecta, desigur, tot Europa.

Este nevoie de un parteneriat de încredere

„Avem nevoie de un fel de sistem de parteneriat de încredere care să însoțească acest lucru și să le permită celor mai apropiați aliați și prieteni ai noștri să participe, pentru a nu-i exclude. Pentru că, dacă am face-o, ar riposta cu măsuri similare împotriva noastră. Și noi am fi cei care ar pierde cel mai mult, deoarece exportăm mai multe dintre aceste bunuri decât importăm”.

Exemplul său merge direct la țintă: o companie germană care construiește un parc eolian în Emiratele Arabe Unite, cu componente produse în mai multe țări. Într-un astfel de caz, „preferința europeană” este dificil de definit, mai ales dacă guvernul EAU solicită producție locală pentru a atribui contractul.

„Va fi foarte, foarte dificil să definim detaliile precise ale acestui mecanism – adică, să înțelegem cum va putea funcționa”. În final. se pare că s-a ajuns la un acord politic, dar detaliile tehnice nu sunt încă gata. conchide sursa citată.