Psihiatrul Gabriel Diaconu, despre cazul celor două fete răpite și violate: ”În loc să luăm poziție morală față de un violator recidivist, căutăm mamei o formă de complicitate”

Un pedofil care a primit o pedeapsă de 10 ani de închisoare pentru că a violat o fată a ajuns, la doi ani după ce a fost lăsat liber, să comită din nou aceeași faptă. De data asta, a luat două fete de 10 și 12 ani, chiar cu acordul părinților, cu care se împrietenise de doar două săptămâni, în Vama Buzăului, unde lucra în construcții. I-a convins că le duce la un grătar unde sunt mai mulți copii și le aduce înapoi în două ore. Apoi, s-a făcut nevăzut, cu tot cu fete, până când anchetatorii au reușit să dea de urma lui. În orele de coșmar, fetele au fost sechestrate, bătute și violate, ținute în pădure, în locuri greu accesibile, în zone știute doar de el de când fusese cioban.

Faptul că mama fetelor a fost de acord ca ele să meargă cu un bărbat despre care nu știa prea multe lucruri a ridicat mari semne de întrebare legate de atitudinea sa nefirească și a lăsat loc unor interpretări acuzatoare chiar la adresa sa.

SPORT Transferul lui Gnahore la FCSB, criticat de un fost antrenor al lui Dinamo: „Nu este o pierdere” / „Sunt bani aruncați pe fereastră”

07:32

EDUCAȚIE Orașul celebru din România în care niciun elev nu a luat Bacalaureatul anul acesta. Câți elevi s-au prezentat

07:23

Psihiatrul Gabriel Diaconu explică această atitudine a mamei din punct de vedere psihologic.

”În cazul acesta, acordul a fost dat sub amenințare, intimidare, drept urmare vorbim de absența, de facto, a consimțământului.  Din declarații reiese că mama era înspăimântată. Nu spune, nici pe departe că n-are o contribuție prin vulnerabilitatea ei personală și culturală. Psihologic, pe de altă parte, în realitatea ei de proximitate, de fapt, nu avea de ales. Sau alegerea nu făcea parte din opțiuni”, spune Gabriel Diaconu.

Psihiatrul susține că, din afară, gândim și judecăm, lucrurile ca fiind ușoare, rațional, pentru victimele de abuz, însă, în realitate, nu facem decât ”să descărcăm agresorul de responsabilitate, în dauna victimei”.

În speța de aici, în loc să luăm poziție morală față de un violator recidivist, căutăm mamei o formă de complicitate. Care complicitate, dacă e să fie, e sordidă, dar, iarăși, trebuie privită și altfel decât strict legalist, judiciar. Astfel de oameni n-au nevoie de pedeapsă, cât mai degrabă de asistență, ajutor și sprijin pe termen scurt, mediu și lung.

Catastrofa, dacă e să fie una, e că, după tam-tam-ul mediatic, riscul rămâne ca victimele minore să dispară din nou în sistem, fără ocrotirea necesară.

Cât privește făptașul, recidiva lui infracțională riscă cel mult să-l pună, din nou, mai mulți ani după gratii, dar fără vreo resursă de minimă reabilitare. Ce-i drept, soarta din închisoare a violatorilor de copii e adeseori morbidă, unde rămân la judecata «semenilor»”, a mai spus Gabriel Diaconu.

Constantin Zapan, pedofilul recidivist, a ajuns din nou în spatele gratiilor, la doi ani după ce a fost eliberat din penitenciarul unde executase cea mai mare parte a pedepsei pentru violarea unei alte fete de 12 ani, în 2012.

Fetele violate de el stau acum departe de familie, sunt în grija Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Brașov, imediat după ce au fost găsite fiind incluse într-un program de consiliere psihologică și terapie.