România post Ankara (II). Un nou gust pentru apărarea românească: rahatul… rahatul turcesc

Deşi presa, la unison  a tot „vuit de impactul pe care ultimul summit NATO l-ar fi avut asupra României”, în declaraţia finală se arată că „Marea Neagră nu apare în Declarația finală a summitului Alianței din acest an, dar România și-a consolidat poziția, chiar dacă nu a obținut nicio victorie evidentă.”

 Loading ...

Pe scurt, la o primă vedere totul pare roz, cu nuanţe optimiste. Dar, dacă stai strâmb şi încerci a judeca drept, vezi cum totul se schimbă şi gustul îţi pare a fi unul de trandafir: trandafir turcesc

FLASH NEWS Proteste la Kiev după demiterea ministrului Apărării, în ziua vizitei premierului britanic Keir Starmer

12:08

ULTIMA ORĂ Spitalele intră în grevă de avertisment Sanitas pe 20 iulie. Ce servicii medicale vor fi asigurate

11:58

Cum era de aşteptat ţări precum România, cochetează cu drumul suveranistilor în politicile lor interne, dar uită aspectele reale. Dar, toate aceste aspecte, dacă ar fi să fie luate“la bani mărunţi”, ar sta cam în felul următor; unul pe cât de ciudat, pe atât de real.

La Ankara, ministrul interimar pe apărare, nimeni altul decât R. Miruţă, clama următoarele:

“Ținta de a ajunge la 3% din PIB România o va atinge înainte de termenul maxim. Cu privire la producția suplimentară în România sunt aceste proiecte prin SAFE publice, care presupun producție la șantierul naval Mangalia, la Uzina Mecanică Sadu, la Moreni, la fabrica de arme de la Cugir. Sunt fabrici care erau în paragină și care astăzi primesc licență, linie de producție nouă și o suprafață, o amprentă pe teritoriul național, unde se produce la un nivel tehnologic echivalent cu înzestrarea celorlalte armate din țările membre NATO”.

Această declaraţie pare mai mult decât ciudată, dacă stăm a ne gîndi la faptul că, nu demult acelaşi personaj politic declara următoarele: ”În industria naţională de apărare, sunt zone în care halele, în care ar trebui să existe linii de producţie, sunt copaci, au crescut copaci prin beton.  Să spunem că facem noi, nu ştiu, maşina de luptă a infanteriei, cu ce avem în fabricile din România, e o inepţie, nu se poate”. Iar toate acestea le spunea chiar la prima sa conferinţă de presă, din postura sa, de proaspăt ministru la apărare.

Nota bene, acesta fusese ministru plin la MEDAT, cum se numeşte prescurtat, în prezent, Ministerul Economiei Digitalizării Antreprenoriatului şi Turismului.

Singura reacţie de contrare a venit din partea sindicaliştii reuniţi în Alianța Sindicatelor din Industria de Apărare și Aeronautică (ASIAA) au ripostat si au spus public cum că: “Dar demult am acceptat faptul că, vechiul şi noul ministru Radu Miruţă ori nu se pricepe, ori nu are valoarea propriilor sale idei!”

Ar fi fost foarte frumos ca toate acestea să fi fost foarte exacte, dar şi adevărate, dacă…. Ei bine, dacă … un cuvânt specific românesc … “dacă” nu ar fi existat nu unul, ci mai mai mulţi de: DACĂ

• Un prim “DACĂ”….

Nu demult, o firmă de mare prestigiu din industria de apărare mondială, una chiar din Turcia a încheiat un contract cu cei de la UM Sadu, privind producerea a 5 maşini de producere muniţie. Acest contract datează din 2023. La 1 ianuarie a.c, Romarmul denunţă întîirzieri la producerea acestora şi pune penalităţi firmei turceşti. Din aceste penalităţi, azi muncitorii de la Sadu îşi primesc salariile. Valoarea totală a contractului este de aproximativ 7 milioane de euro.

Firma turcă se numeşte ARCA, iar când am dat căutare despre această firmă am găsit următoarele date:

“ARCA Defense (arcadefense.com.tr) este o companie strategică din industria de apărare din Turcia, specializată în producția de sisteme de armament și muniție. Domenii de activitate: Producție integrată de la materii prime la produse finite, axată pe muniție de artilerie și materiale energetice.  Expansiune globală: Compania a semnat contracte internaționale masive (precum un acord de 2,2 miliarde de dolari pentru muniție) și a deschis facilități de producție noi, cum ar fi investiția majoră ARCA Baltic din Estonia. “

Deci, au preferat aşa cum se spune în popor “a se zgîrci la tărîţe”, în loc a lăsa a se desfăşura contractul în linişte. Iar asta, în timp ce preşedintele României a cumpărat o navă de luptă din Turcia (corveta ușoară „Contraamiral August Roman”) în prezenţa lui Recep Tayyip Erdoğan. Alături de autoritățile române, care au participat la Istanbul la ceremonia oficială, iar nava a intrat deja în dotarea Forțelor Navale Române.

• Al doilea “DACĂ”

Iar în timp ce actualul Director General, Pîrcălabescu refuză oferta turcilor, dar pe care preşedintele actual, Nicuşor Dan nu a refuzat-o; ei bine, din iunie 2026, la departamentul exporturi, cel din cadrul Romarm, din 13 persoane nu au mai rămas decât 3!

Iar pentru cine încă nu ştie, pentru ca o ofertă să devină contract ferm trebuie făcuţi “n” paşi legislativi, iar cu doar 3 persoane… acest timp de parcurgere se măreşte. Iar dacă să presupunem că reuşiţi a trece peste toţi aceşti paşi… apare ceea ce se numeşte… ANCEX; adică …..

• Cel de la treilea “DACĂ”

Pentru cine nu ştie, sau nu este din domeniu ANCEX este prescurtarea de la Agenţia Naţională de Control a Exporturilor. La început era, spun sursele noastre, un organism de sine stătător, care ţinea strict de “cabinetul P.M” a României.

Anii au trecut şi o dată cu asta, ANCEX este trecut în subordinea MAE. Unde la şefia acestei agenţii se tot preumblă nume şi nume, dar toate cu girul serviciilor. Ştiţi  şi dvs care servicii. Dacă nu ştiţi vă sugerăm a întreba pe cei de la Cugir; cam cât timp le-a trebuit pentru a-şi lua “OK”-ul de la ANCEX!?

• Al patrulea “DACĂ”

Ei un alt “DACĂ” ar sta în mentalitatea celor care ar trebui să conducă destinele Romarm-ului…. Uitaţi mai jos un caz de studiu…

De Gabriel Ţuţu vă mai aduceţi aminte?! Da, da..  exact, este unul dintre foştii directori ai Romarm care au fost la un moment dat “deferiţi “ DNA-ului; în celebru caz al măştilor din pandemie… în care a fost implicat şi V. Piţurcă.

Acesta a dat un interviu, încă nepublicat, la singura publicaţie sindicală, din industria de apărare, numită “Arsenalul Sindicatelor”.

Întrebarea suna cam aşa:

“Care este azi, la nivel Romarm, stadiul de implementare a Strategiei Industriei de Securitate Națională și cum se respectă ”prevederile Legii 232/2016?”

Iar răspunsul arăta aşa: “Una dintre principalele asumtii ale Strategiei Industriei de Securitate Nationala este aceea ca, reglementările europene din domeniul apărării și achizițiilor militare nu impun restricții în ceea ce priveste atribuirea acestor programe industriei de apărare proprii. Astfel, în Tratatul de instituire UE, la art. 296, lit. b se prevede că  : “ orice stat membru poate lua măsurile pe care le consideră necesare pentru protecția intereselor esențiale ale siguranței sale și care se referă la producția sau comerțul cu armament, muniție și material de război ; aceste măsuri nu trebuie să modifice condițiile concurenței pe piața comună în ce privește produsele ce nu sunt destinate unor scopuri specific militare “. Cu toate acestea, MApN continuă să organizeze proceduri de licitație inclusiv pentru produsele militare omologate de către industrie, cu organismele specializate ale MApN, la proceduri fiind libere să participle entități comerciale de oriunde și de orice fel, de la marile companii internaționale cu care din păcate, în prezent, nu putem concura de la egal la egal, până la SRL uri, care în baza unor autorizații de intermediere în comerț, vin și participă la procedure, uneori neștiind prea bine care e obiectul licitaței.

 Astfel că, Strategia Industriei de Securitate Națională este o poveste frumoasă, optimistă și plină de bune intenții, însă pe care nimeni nu o ia în serios. Tocmai pentru că este considerată o poveste. Offset, lichidare produse casate din depozitele armatei, sprijin economic acordat industriei pentru radierea datoriilor istorice, comenzi și implicare în procesele de modernizare și înarmare a armatei române…. doar enunțuri frumoase dintr-o poveste.”

Şi a încheiat în felul acesta: ”Am acceptat să preiau managementul  CN ROMARM SA pentru a dovedi că, industria producătoare de armament și muniție din România poate reveni în ”high society-ul” din domeniu, atât la nivel european cât și la nivel mondial, dar mai ales pentru a reaminti FSNA scopul pentru care industria națională de apărare a fost înființată în urmă cu mult prea mulți ani, scop care pare să se fi pierdut undeva în negura istoriei, companiile producătoare de armament și muniție devenind în accepțiunea unor decidenți niște banale fabrici care trebuie musai să aducă bani la buget. Așa o fi oare? “ . Din motive lesne de înţeles, nici revista nu a mai apărut, nici interviul.

• Un alt “DACĂ”

Dar, să revenim la actualitatea de azi. Totul ar veni, aşa cum oamenii din Romarm ne-au declarat, din “proasta politică a actualului “chef” de la Romarm”, care sub ideea unei noi strategii de întinerire, taman ce a îndepărtat din motive doar de domnia sa ştiute,  oameni cu vechi ştate, dar si cu experienţă profesională.

“Vlădoiu Luis, Director Dezvoltare; Nelu Petre șef serviciu  investitii; Cristina Ioana șef serviciu achizitii, Dan Grigoroiu Norocel șef serviciu derulare contracte. Iar acestea sunt doar cateva dintre numele îndepărtate de la numirea domnului Pîrcălăbescu. Şi-n locul lor au fost  aduse alte persoane, cu o experienţă discutabilă, cel puţin la prima vedere”  ne–a declarat unul dintre cei îndepărtaţi.

Am aflat că, o astfel de persoană este şi cea a lui Constantin Brezoi, nimeni altul decât fostul subprefect de Prahova. Mai mult chiar, în spaţiul public există deja “suspiciuni rezonabile” cum că acesta ar fi fost angajat şi el prin eludarea legii, iar asta din simplu motiv că: angajările la stat sunt blocate.  Am putea enumera foarte mulţi de “DACĂ”…. Şi credem că multe ar mai putea fi de spus, nu musai de corectat.

De ce am folosit termenul de DACĂ?! Simplu. În primul rând… acest termen se poate “conjuga “extrem de uşor  cu următoarea zicală:

”Dacă şi cu Parcă… se plimbau o dată în barcă… sau fregată!”

Dar şi pentru că, prin retragerea USA din arealul balcanic (conform noului concept American de prezenţă în zonă)…. singura forţă numerică dar şi capabilă să facă faţă noilor provocări va fi Turcia. Şi atunci, aviz amatorilor din politica dâmboviţeană, cum rămîne cu acea continuare care ne spune că:

“Turcul plăteşte?!”