Liceenii de la Alecart au mers la filmul „Cravata galbenă”, o peliculă hollywoodiană care vorbeşte despre viaţa şi activitatea dirijorală a lui Sergiu Celibidache. Producţia de 20 de milioane de euro se simte ameninţată de o revistă de liceu, în urma unei cronici pe care redactorul şef adjunct al publicaţiei, Maria Oglinzanu, a publicat-o după vizionare.
Deşi liceenii au spus că s-a intervenit prin mai multe mijloace pentru eliminarea cronicii, producătorii susţin că nu sunt deranjaţi de cronică ci de faptul că a fost dezvăluit deznodământul. Siteul revistei a devenit nefuncţional.
Autorii articolului nu s-au speriat de presiunile care s-au făcut, chiar şi prin intermediul altor profesori. Maria Oglinzanu menține cronica, dar îi reformulează finalul, „nu pentru că ar fi fost convinsă că greșise, ci pentru că presiunea acumulată devenise prea mare”.
Una dintre colegele autoarei, elevă în clasa a X-a, Luiza Sfică, publică un răspuns pentru aceia care au considerat o „catastrofă” cronica Mariei.
„În Alecart am învățat că valoarea oricărui roman, a oricărui film și a oricărei piese de teatru se află undeva dincolo de povestea în sine, dincolo de punctele acțiunii și de momentele subiectului. Îmi amintesc o oră cu domnul profesor din clasa a IX-a, în care întreaga clasă a reacționat vocal și revoltat după un „spoiler” pe care acesta l-a scăpat în timpul unui discurs despre romanul pe care trebuia să îl citim. Atunci ne-a spus că vom ajunge într-un punct în care aceste „spoilere” nu vor mai conta câtuși de puțin, un punct în care ne vom bucura de cărți chiar dacă am afla înainte de lectură absolut toate evenimentele. La momentul respectiv, nu am înțeles această abordare — însă, pe durata acestor doi ani în Alecart, am ajuns să o aplic și să o aprob din plin.
Nu ne mai raportăm doar la firul narativ, ci la ceea ce se ascunde în spatele lui. Dacă unei povești îi lipsește surplusul cultural care susține narațiunea, atunci o consider o poveste goală — așadar, dacă echipa de producție a filmului „Cravata galbenă” ar fi avut încredere în forța mesajului din spate, nu ar mai fi fost loc de reacții exacerbate, de îngrijorări legate de „spoilere”, de agresivitate verbală și de presiuni care, în ochii oricărui om diplomat, nu pot reprezenta o amenințare.
Fără articole precum cel redactat de colega mea, Maria, o fire atât de talentată, atât de productivă, incontestabil de originală, aceste forme ale artei (fie filme, fie alte manifestații) nu sunt decât niște clipiri efemere ale unei inspirații trecătoare. Este important ca artiștii și criticii să comunice, să lucreze împreună, să se respecte reciproc, fiindcă ne aflăm într-o relație de interdependență”.
Cei doi profesori coordonatori ai Revistei Alecart, Nicoleta şi Emil Munteanu, au publicat un editorial referitor la situaţia creată, însă nici acesta nu mai poate fi citit din cauza faptului că siteul s-a blocat din cauza accesărilor, în urma scandalului creat în jurul subiectului.
„“Cum au stat lucrurile:
- Primul mesaj transmis redacției a fost, de fapt, un „ordin” al regizorului, comunicat printr-o terță persoană, o doamnă profesoară: articolul ar trebui șters, fiind „o catastrofă”.
- Ulterior, producătorii filmului au cerut prin mesaje repetate pe fb, mail, instagram eliminarea finalului, considerat spoiler, pe un ton ferm, și într-o discuție telefonică – cu insinuări legate de avocați. Pentru acuratețe: eleva noastră nu a fost contactată direct de nimeni din echipa filmului. Toate discuțiile au trecut prin redacție; elevei i s-a prezentat situația și i s-a respectat decizia.
A cere unei astfel de reviste — și, prin ea, unor elevi — să „șteargă”, „scoată”, „retragă” sau să accepte calificative precum „catastrofă” înseamnă a ignora exact spiritul care i-a construit pe acești tineri: curiozitatea, responsabilitatea și dreptul de a avea o voce proprie. (…)
Apreciem (cu rezerve, în ciuda cronicii favorabile, de pe Alecart) filmul Cravata galbenă și ne dorim să fie văzut de cât mai mulți tineri. Dar modul în care elevii noștri au fost tratați nu a fost firesc, demonstrând reflexe autoritare și încurajând cenzurarea opiniei în spațiul public. În acest context, considerăm legitim să spunem public că așteptăm ca regizorul filmului să își ceară scuze elevei noastre, Maria Oglinzanu, redactor-șef adjunct Alecart, a cărei cronică a fost tratată inițial cu dispreț („e o povestire a filmului”) și ulterior cu presiune. O scuză nu diminuează valoarea filmului, ci ar arăta respect pentru demnitatea unor tineri care își asumă scrisul și un act critic responsabil.”, au scris Nicoleta Munteanu și Emil Munteanu, profesori și coordonatorii revistei Alecart.
Ce învață elevii când regizorul filmului „Cravata galbenă” cere eliminarea unei cronici? Sau echipa de producție a aceluiași film cere suprimarea unor secvențe din articol pe motiv că ar conține spoilere?
Că vocea lor nu contează? Că opiniile se negociază sub presiune? Că arta are voie orice, iar critica trebuie să tacă?
În Alecart, refuzăm aceste lecții.
Publicăm astăzi textul coordonatorilor revistei despre situația creată în jurul cronicii filmului „Cravata galbenă”.
Nu împotriva unui film — pe care unii dintre noi îl recomandăm —, ci pentru respectul datorat unor elevi care citesc, gândesc și scriu liber.
Despre presiuni, justificări paternaliste și o lecție de demnitate pe care elevii au oferit-o, nu au primit-o. Despre libertate editorială. Despre responsabilitatea adulților. Despre ce înseamnă, cu adevărat, educația culturală. Pentru că tinerii trebuie să știe că opinia lor nu se taie la montaj„, se arată în textul publicat pe pagina de facebook a revistei şcolare.
Publicaţia „Cultura la dubă” l-a contactat pe regizorul Serge Celibidachi şi pe soţia acestuia, producătoarea Adela Vrânceanu Celibidachi,
“Este o mare neînțelegere. Au fost rugați să evite descrierea deznodământului. Am vrut ca publicul să se bucure de film fără să afle înainte momentele cheie. Nu am cerut schimbarea opiniilor critice. Nu am cerut modificarea analizei. Nu am urmărit limitarea libertății editoriale. Am respectat cronica și munca autoarei. Rugămintea noastră vine din grija pentru spectator, de a nu fi dezvăluit finalul filmului. Atât.
Ca să fie și mai clar, textul respectiv era chiar favorabil filmului, nu avem nicio problemă nici cu cele care ne critică. De exemplu, am primit o recenzie dură în Films in Frame, iar azi am acordat un interviu tot celor de la Films in Frame, fără să avem o problemă. Respectăm punctul de vedere al oricărui autor, fie că vorbim despre Alecart, fie despre orice altă publicație”, susține Adela Vrânceanu Celebidachi pentru Cultura la dubă.
Cravata Galbenă este cel mai scump film românesc realizat vreodată. A avut un buget de 20 de milioane de euro și reuneşte nume precum John Malkovich, Sean Bean, Miranda Richardson, Kate Phillips etc., în regia fiului marelui dirijor, Serge Ioan Celibidachi.
Alecart este o revistă de liceeni, fondată acum 17 ani de profesorii Emil și Nicoleta Munteanu. Publicaţia liceenilor din Iaşi a reuşit să stârnească interesul elevilor pentru lectură și scris. Deseori aceștia organizează întâlniri cu autori contemporani, români și străini.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
FILMUL „Cravata Galbenă”, din 14 noiembrie, în cinematografe
Cravata Galbenă ajunge în avanpremieră în cinematografele din țară