VIDEO | Spitalul Colțea, prima unitate medicală din București (DOCUMENTAR)

Spitalul Colțea a fost una din primele baze de învățământ medical din România. Unitate medicală cu tradiție, în acest spital au profesat mari nume românești în acest domeniu. Mai mult decât atât, a fost primul spital din București, construit la 14 decembrie 1704, din inițiativa spătarului Mihai Cantacuzino.

Statuia spătarului, ridicată din marmură de Carrara de sculptorul român de origine germană, Karl Storck, străjuieste spitalul din 1869. Această lucrare a fost prima comandă care s-a dat unui sculptor din România pentru un monument reprezentativ.

Inițial, monumentul a fost amplasat în fața Bisericii Colțea, după care a fost mutat pe locul unde se află astăzi, pe axul curții spitalului.

Karl Storck a prezentat Ministerului, în ziua de 13 decembrie 1867, un desen al statuii și un mic model din gips pentru a obține aprobarea demarării lucrului la monument. Prețul negociat al contractului a fost de 82.000 lei, o sumă importantă pentru acele vremuri.

ULTIMA ORĂ Panică pe aeroportul Heathrow. Poliția britanică a arestat un bărbat care ataca oamenii cu spray lacrimogen

12:50

ULTIMA ORĂ Bucureştenii nu se grăbesc să-şi aleagă primarul general. Procentele înregistrate de AEP sunt la jumătate, în 2025, raportat la aceleaşi ore, în 2024

12:27

Statuia Spătarului Mihail Cantacuzino a fost cioplită în marmură albă de Carrara de către italianul Ippolito Lepri. Deoarece spațiul liber pare că micșorează volumele, statuia a fost dimensionată mai mare decât înălțimea naturală a personajului și ca urmare, ea denotă echilibru, fapt care indică fără echivoc că autorul ei, Karl Strock, ajunsese la maturitatea artistică. Lucrarea are calitatea de a fi și primul monument din București.

Clădirea spitalului Colțea a adăpostit și cea mai înaltă construcție de la 1715, Turnul Colții.

„Peste turlele multe și ușoare ale bisericii Sfântul Gheorghe, ochiul se oprea cu admirare asupra celei mai înalte și mai tari zidiri, turnul Colții, care domina orașul și-și arăta falnic crenelurile peste nori”, povestea mândru fostul prim-ministru al României și diplomatul, Ion Ghica.

Tot în acea perioadă apăruse și zicala: „înalt cât Turnul Colții!”. Turnul a fost proiectat de arhitectul olandez Joseph Schiffler. Acest turn a avut peste 50 metri și a fost socotit de un călugăr grec drept unul dintre cele mai impunătoare monumente europene.

El se compara cu marea clopotniță din Petersburg, biserica San Marco din Veneția și mănăstirea Lavra Pecerska din Kiev. A avut și rol de foișor de foc. În anul 1802 a fost afectat de un cutremur, iar în 1888 a fost demolat.

În anul 1739, Spitalul Colțea a ars într-un incendiu, însă a fost reconstruit. Reconstrucția i se datorează Domnitorului Țării Românești, Constantin Mavrocordat. Nici această clădire nu a rezistat mult fiind la rândul său demolată și înlocuită, la 1887, cu cea pe care o vedem și astăzi.

Dacă la început spitalul avea doar 24 de paturi, treptat instituția s-a extins. Numărul de paturi a crescut, s-au înființat secții și clinici care au încercat să țină pasul cu dezvoltarea medicinei pe plan european.

Dacă în anul 1704 spitalul avea 24 de paturi, în 1848 a ajuns la aproape 100, în 1888 la 210 și între 1957 și 1980, la 502.

Până în anul 1833, în Spitalul Colțea au profesat doar doctori străini. Primul român a fost Ioan Serafim. La Spitalul Coltea a profesat și una dintre personalitățiile marcante ale medicinei secolului al XIX-lea, Nicolae Crețulescu.

Acesta a înființat, în anul 1842, „școala de mică chirurgie” prima școală de învățământ medical din Țara Românească. „Manualul de mică chirurgie” o notate a vremii, a fost scris de Nicolae Crețulescu și editat din banii Spitalului Colțea în anul 1844.

Tot aici s-au remarcat și alte personalități ale medicinei românești, printre care Carol Davilla, Victor Babeș, Nicolae Manolescu sau Amza Jianu. Astfel, instituția a ținut întotdeauna pasul cu cele mai noi descoperiri științifice din domeniu.

„Mulți dintre conducătorii spitalului au devenit, în timp, miniștri ai Sănătății”, mărturisea prof. dr. Nicolae Angelescu, chirurg și președinte al Fundației „Colțea”.

A existat și un ansamblu mănăstiresc la Colțea. Acesta cuprindea: biserica mare – în centru – singurul edificiu care a rezistat până astăzi, trei paraclise dispuse simetric pe laturile de est, nord și sud ale bisericii, spitalul, inaugurat la 14 decembrie 1704, dar finalizat în 1706, casa pentru arhiereu, spițeria, farmacia, casa pentru chirurg, casa pentru arhiereu străin, chiliile și alte încăperi cu diferite destinații.

Clădirile mănăstirii formau o incintă patrulateră în jurul bisericii centrale, așa cum se mai păstrează fragmentar la Mănăstirea Antim, intrarea făcându-se prin arcada clopotniței impresionante, cunoscute sub numele de „Turnul Colței”, edificiu monumental, cu o înălțime de peste 40 de metri, cu care s-a încheiat construcția ansamblului mănăstirii.