Mircea Lucescu s-a stins din viață la vârsta de 80, lăsând în urmă o carieră fotbalistică de neegalat. În ultimul interviu acordat, realizat de jurnalistul Emanuel Roșu pentru prestigioasa publicație britanică The Guardian, „Il Luce” a descris într-o propoziție ce a însemnat pentru el să conducă România, de pe bancă, în barajul cu Turcia de calificare la Cupa Mondială chiar dacă starea sa de sănătate era, deja, șubrezidă. „Nu pot fugi ca un laș”, s-a destăinuit fostul selecționer.
A avut mii de meciuri de fotbal în CV, ca jucător și antrenor, iar profesionalismul și dorința de a fi cel mai bun i-au ghidat întreaga carieră.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F03%2Funde-poate-fi-urmarit-meciul-turcia-romania-joi-26-martie-2026-partida-incepe-de-la-ora-1900-scaled.jpg)
Chiar și slăbit, după ce problemele medicale i-au tot dat târcoale și, din decembrie încoace, se acutizaseră, Mircea Lucescu a înțeles că ultima sa misiune pe Pământ era să-i conducă pe „tricolori” în încercarea de a obține calificarea la Cupa Mondială din vară. Medicii i-au dat voie să antreneze și a fost tot ce dorea să audă de la ei, căci energia și dragostea pentru România nu-i dispăruseră.
„Când medicii mi-au spus că pot continua să antrenez, m-am concentrat pe ceea ce aveam de făcut pentru România”, a declarat el în ultimul interviu acordat, pentru ziarul britanic The Guardian. „Am vorbit cu Federația și mi-au spus că nu au găsit o soluție pentru această situație. Nu sunt în cea mai bună formă, așa că m-aș fi retras dacă exista o altă opțiune. Dar, insist: nu pot pleca ca un laș. Trebuie să credem în șansa noastră de calificare”, spunea Lucescu, la final de martie, chiar înainte de duelul de la Istanbul.
Printre altele, și-a amintit cum a condus „naționala” la Cupa Mondială din 1970, în „Groapa cu lei” de la Guadalajara, cum s-a numit urna în care era plasată România, alături de Brazilia lui Pele, campioana lumii la acel moment – Anglia -, și Cehoslovacia, una dintre cele mai puternice formații din Europa. România a lăsat o impresie excelentă la turneul final: a învins Cehoslovacia cu 2-1 și a pierdut la limită cu Brazilia și Anglia.
Stilul de joc practicat atunci de căpitanul Lucescu și coechipierii săi a fost considerat, peste ani, o sursă de inspirație pentru Pep Guardiola și celebrul său sistem „tiki-taka”, implementat la Barcelona.
„Am obținut rezultate extraordinare atunci când am jucat în stilul nostru. Știam puține despre ce se întâmpla în jurul nostru; veneam dintr-un regim comunist închis. Am ajuns la „mondialul» din Mexic, unde erau doar 16 echipe. Am încercat să ne impunem stilul: știam să pasăm bine și foloseam asta pentru a contracara forța adversarilor. După 1970, lucrurile s-au schimbat la națională și ne-am pierdut identitatea”, și-a amintit Lucescu.
La 10 ani distanță de la Mexico ’70, Mircea Lucescu a primit șansa de a antrena echipa națională. Avea 36 de ani și făcea minuni la Hunedoara, cu „puștii” Corvinului. În pofida vârstei fragede, „Il Luce” a calificat România la Euro ’84, o premieră pentru „tricolori”.
„Când am construit echipa națională, acum mai bine de 40 de ani, am vrut ca tinerii jucători să fie flămânzi de performanță pentru România. Le-am oferit șanse la nivel de seniori. Vreau jucători motivați, care își pot controla emoțiile. Am vrut să le insuflu încredere – asta duce la performanță. Anii ’80 și ’90 au fost plini de succese. Chiar dacă jucătorii au plecat în străinătate după căderea comunismului, au păstrat mereu legătura cu echipa națională”, a rememorat Lucescu.
În 1983, i-a oferit debutul lui Gheorghe Hagi sub „tricolor”. Cel mai mare fotbalist român din istorie a avut, ulterior, o carieră impresionantă: Supercupa Europei cu Steaua, goluri și meciuri memorabile la Real Madrid și FC Barcelona, pluso reîntâlnire cu Mircea Lucescu la Brescia, în Serie A, unde era „spuma” fotbalului în acel moment. Peste ani, s-au văzut și la Galatasaray, ducând gruparea din Istanbul pe culmi nebănuite ale fotbalului.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2017%2F10%2F16774832%2F1-hagi.jpg)
Practic, selecționerul Lucescu de la începutul anilor ’80 a pus bazele viitoarelor performanțe ale României: trei calificări la Cupe Mondiale consecutive: 1990, 1994 și 1998, precum și la Euro 1996 și 2000.
Revenit pe banca „tricolorilor” imediat după încheierea Euro 2024, la vârsta de 78 de ani, Mircea Lucescu li s-a destăinuit cititorilor din Marea Britanie: „Am simțit că este datoria mea să preiau echipa. Nu era doar o responsabilitate majoră, ci o datorie pentru tot ceea ce fotbalul românesc mi-a oferit. Nu a fost niciodată vorba despre bani sau medalii. Am destule trofee. Am vrut să ajut schimbând mentalitatea”.
Înaintea duelului de la Istanbul, cu Turcia, a spus că știa ce atmosferă urma să fie, dar nu se gândea decât la joc și la calificare:
„Vom juca într-o atmosferă incredibilă. Cunosc perfect stadionul lui Beșiktaș. Este unul dintre cele mai impresionante pe care le-am văzut. Presiunea este uriașă, iar zgomotul – greu de imaginat. Va trebui să le explic jucătorilor ce îi așteaptă. Am nevoie de jucători care dau totul pe teren. Totul începe în minte. Îți setezi singur succesul sau eșecul. Dar, eu sunt mândru de jucători. Au ajuns aici în condiții dificile. Sper să trateze acest meci ca pe un moment care poate defini o generație. Ar fi o realizare extraordinară să ajungem la Cupa Mondială. Nu pentru mine, ci pentru România”.
În încheiere, a avut de exprimat câteva gânduri și legat de schimbările produse în România. Mircea Lucescu s-a referit la mentalitatea societății și la modul în care a evoluat aceasta:
„Este din ce în ce mai greu să găsești aprecieri. Vreau ca cei care ne critică să fie obiectivi. Fake news-ul influențează enorm opinia publică. Nu poți construi nimic într-un mediu negativ”.
RECOMANDAREA AUTORULUI: