Mircea Lucescu își deschisese sufletul în cadrul mai multor emisiuni, vorbind despre cele mai mari secrete ale sale. Pe lângă pasiunea față de „sportul rege”, fotbalul, el a vorbit despre familie și relația cu Dumnezeu. El mărturisea că părinții au mers prin sanatorii, „după o sechelă la Cotul Donului în război”. Altfel, el mărturisea că altul i-ar fi fost destinul, dacă nu urma liceul. Mai jos, Gândul vă prezintă o serie de relatări publice emoționante de-ale marelui „Il Luce”.
Mircea Lucescu, supranumit îndeosebi în lumea fotbalului, precum și în presa sportivă drept „Il Luce”, n-a avut o copilărie ușoară. În cadrul unei emisiuni, el avea să își deschidă sufletul și să relateze pasaje din cartea vieții sale. Începuturile au fost dificile, marcate de obstacole în viața cotidiană. El mărturisise că putea să ajungă un simplu muncitor, urmând calificarea de sudor, însă destinul lui a fost cu totul diferit.
„Eu am provenit dintr-o familie foarte săracă, eram cinci copii, dar eu am reușit să fac școală. Numai eu am făcut. Aveam sora care era foarte inteligentă și era cea mai mare. Mama era cu tata prin sanatorii după o sechelă la Cotul Donului în război. Și sora mai mare n-a mai putut. Când a terminat clasa a șaptea a trebuit să muncească.
Și pe mine a vrut să mă dea. Tata nu avea cum să mă mai țină la școală. Fratele mai mare era la Școala Profesională Tudor Vladimirescu să facă o meserie: sudor. Voiam să mă duc și eu acolo. Dar am avut noroc că niște profesori au venit la tata acasă: ‘Lăsați-l să dea la liceu!’. Eram în Apărătorii Patriei. Pentru că au văzut în mine ambiția, dorința de a învăța, de a reuși”, povestea „Il Luce”, la „Suflet de rapidist”, în 2023.
Drumul în lumea fotbalului nu a fost ușor, dar în cele din urmă a fost pavat cu succes. Pasiune, exercițiu, dedicare și atenție – toate aceste elemente au întruchipat, în final, profilul unui tehnician apreciat în lumea fotbalului românesc. A fost un nume legendar pe banca Rapidului. În sezonul 1998–1999, sub conducerea lui „Il Luce”, Rapid avea să cucerească titlul de campioană a României. Echipa de sub „bătrânul Grant”, avea să ia Cupa României în 1998, titlul în 1999 și Supercupa din același an.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F04%2Fcele-mai-mari-secrete-ale-lui-mircea-lucescu-familie-fotbal-si-relatia-cu-dumnezeu-mama-era-cu-tata-prin-sanatorii-1-scaled.jpg)
Cele mai mari secrete ale lui Mircea Lucescu familie, fotbal și relația cu Dumnezeu / foto: Mediafax Foto
„Când am ajuns la Rapid, cu Mircea Lucescu, a fost total diferit. La noi este Mircea Lucescu, apoi lăsăm câteva locuri libere și după ceilalți antrenori. Era un pedagog foarte bun. Mi-a explicat cum trebuie să văd viața în București, pentru a prinde echipa. Mi-a zis ce trebuie să fac pentru a mă adapta în București.
Stătea de vorbă cu fiecare în parte. Erau jucători foarte tineri atunci, iar Mircea Lucescu le dădea câte 200 de dolari, din banii lui, și le spunea să meargă obligatoriu la școală pentru că altfel nu-i mai primea la antrenament”, a dezvăluit Constantin Schumacher la as.ro.
Mircea Lucescu aborda o tactică care, poate, a fost mai puțin întâlnită în rândul tehnicienilor.
„Când aveam meciuri decisive, Lucescu ne dădea la fiecare poze cu jucătorul tău. Erau trecute calitățile și defectele jucătorului respectiv și trebuia să ai grijă”, spunea Constantin Schumacher.
Nu și-a dorit niciodată să își afișeze credința. A dorit întotdeuna să fie discret cu anumite aspecte apropiate sufletului său. În spațiul public, „Il Luce” avea să releve ce însemna pentru el, de fapt, religia. Fostul tehnician și-a apropiat sufletul către Divinitate abia în a doua parte a vieții. După căderea comunismnului a avut loc această apropiere de Dumnezeu. El relata că fiul său, Răzvan Lucescu, are o legătură mai strânsă, mergând frecvent la biserică.
„Credința nu este ceva cu care să-mi doresc să mă afișez. Eu unul am crescut în regimul marxist-leninist. Multă vreme, pentru mine, problema religiei a ținut de importanța ei istorică și culturală, de contribuția sa la felul în care arată societatea românească, de legătura continuă pe care a reprezentat-o în istoria umanității, indiferent de regimurile politice și diferitele tipuri de organizare social.
Începând de aici, de la încercările mele de a înțelege mai bine rolul său, am reușit să mă apropii, în timp, de credință, fără să fiu, însă, un bigot. Spre deosebire de mine, fiul meu, Răzvan, merge tot timpul la biserică, ajută permanent în stânga și în dreapta… Eu nu am avut posibilitatea să cresc ca el, așa a fost lumea în tinerețea mea. Dar, ușor-ușor, prin curiozitatea mea de a înțelege ce înseamnă religia, care au fost problemele importante pe care le-a ridicat în istoria omenirii, citind extraordinara istorie a religiilor a lui Mircea Eliade, am înțeles că totul duce spre același lucru și că există ceva mai presus de noi”, spunea Mircea Lucescu, potrivit ProSport.
El mai mărturisea că după 1990, „toți comuniștii au ajuns să se închine și să pupe icoane, ca să impresioneze poporul”. Însă, Mircea Lucescu aborda și o altfel de perspectivă a acestei relații cu Dumnezeu. Altfel, un lucru poate mai puțin știut este faptul că biserica românească de la Istanbul (biserica lui Constantin Brâncoveanu) a fost refăcută integral prin contribuția sa.