VIDEO EXCLUSIV | Tradiții și obiceiuri de Crăciun din Transilvania. Colindătorii își unesc vocile cu strămoşii care au vestit nașterea lui Iisus acum mai bine de 2000 de ani

Cântate emoționant în preajma Crăciunului și în preajma Anului Nou, colindele românești deschid o punte spirituală între suflete și cer, iar colindătorii, indiferent de zonă, sunt primiți în curți și case ca niște adevărați mesageri ai binelui și ai speranței pentru un an mai bun.

Minunate creații anonime, colindele aduc slavă nașterii Mântuitorului și, totodată, au un puternic impact social, fiind strâns legate de viața întregii comunități – anul care urmează să înceapă este așteptat cu nerăbdare, se doresc recolte mai bune și roade mai multe, însă nu lipsesc nici urările de sănătate și iubire.

Colindele sunt cântate și în biserici, de altfel, iar Gândul aduce, în exclusivitate, un minunat exemplu muzical din Ardeal. Este vorba despre colinde interpretate, magic aproape, în biserica din Ciugud, județul Alba.

EMISIUNI Banditul Nelu Soroiu susține că Bogdan Topcanezul ar fi ajuns în Franța pentru a-l asasina pe Paul Goma

17:43

RELIGIE Mii de credincioși așteaptă să se închine la moaștele Sfintei Parascheva, în a cincea zi de pelerinaj

17:42

Fiecare regiune a României are colindele sale, se poate spune, însă ele – în ultimă instanță – alcătuiesc un tot folcloric care, în timpul sărbătorilor de iarnă, unește suflete și anticipează realizările care vor urma.

În toate zonele istorice ale României, în centrul sărbătorilor de iarnă se află familia și credința într-un an mai bun și mai prosper. În seara de Ajun, casele sunt curate și pregătite în așteptarea colindătorilor. Colindul este cea mai larg răspândită tradiție de Crăciun, alături de împodobirea bradului.

”Colindele românești sunt deosebit de valoroase pentru bogatele idei morale și sociale pe care le exprimă. Pe lângă mesajul ceresc al mântuirii, colindele au format și o scoală de îmbărbătare, de nădejde și de virtuți morale în viața credincioșilor, exprimând dragostea de oameni, facerea de bine, smerenia, ascultarea și bunătatea, cinstea, dragostea de țară, eroismul, bucuria sărbătorilor, dorință de prosperitate, belșug și pace, ca idealuri nepieritoare și caracteristici esențiale ale sufletului poporului nostru.

În ele, eticul s-a îmbinat în chipul cel mai armonios și mai fericit cu esteticul”, explică pr. prof. dr. Nicolae Necula, potrivit crestinortodox.ro.

”Jocul Moșilor” și ”Viflaimul”

După ce au colindat toată noaptea, copiii și tinerii din Maramureș își iau bicele și ies pe ulițele satului, punând în practică „Jocul Moșilor”, la originea căruia se crede că au stat ceremoniile cu măști din nopțile de priveghi, un ritual străvechi de cinstire a morților. Cine le iese tinerilor în cale este „croit” de biciul „moșilor”. „Moșii” maramureșeni poartă, în general, o mască făcută din blană de cornute și bat la ușile oamenilor pentru a-i speria și pentru a le ura un an mai bun.

O altă tradiție nelipsită în acest colț al României este ”Viflaimul” – o piesă de teatru popular în care este recreat momentul apariției magilor și al păstorilor ce prevestesc nașterea lui Iisus. În jur de 20-30 de tineri pot participa la acest spectacol în care sunt întruchipate personaje biblice precum Maria, Iosif, Irod, vestitorul, hangiul, îngerul, păstorii, cei trei crai de la Răsărit, ostașii, moartea, dracul, moșul, străjerul și mulți alții, în funcție de cât de mare este ceata.

În satele din Maramureș, colindătorii ies pe ulițe încă din Ajunul Crăciunului, fiind răsplătiți cu nuci, mere, colaci sau bani. Tinerii umblă din casă în casă cu „Steaua” sau cu „Capra”, reprezentații răspândite în numeroase zone din România, potrivit informațiilor din cartea „Tradiții de Crăciun” realizate de Centrul de Creație, Artă și Tradiție București.

Tot aici, de Crăciun nu se dă cu mătura, nu se spală rufe și nu se dă nimic cu împrumut. Cei care au animale și păsări în gospodărie obișnuiesc să le dea mâncare pe săturate și o bucată de aluat dospit, despre care se spune că le-ar feri de boli.

”Împăratul Romei”, un colind cu rădăcini de peste două milenii

În unele zone, în Ajunul Crăciunului încă se mai leagă pomii fructiferi cu paie pentru a fi mai roditori în anul care vine. Cei superstițioși ung cu usturoi vitele, la coarne și la șolduri, pentru a alunga spiritele rele. Din străbuni se spune că, dacă vitele se culcă în seara de Ajun pe partea stângă, este semn că iarna va fi lungă și geroasă.

Tot în Transilvania, se mai păstrează încă, în satele de pe Târnave, „butea feciorilor”. Băieții se strâng în ceată pentru a aduna, încă din zilele de post, vin pentru petrecerea din ultima săptămână a anului. Ceata de colindători este organizată după reguli destul de complicate și fiecare membru are un rol  – ghirău, ajutor de ghirău, jude, pârgău mare, pârgău mic.

În această zonă se cântă și un colind cu rădăcini de peste două milenii, intitulat „Împăratul Romei”. Colindul redă contextul istoric al nașterii lui Iisus, în timpul împăratului roman Octavian Augustus și descrie momentul venirii celor trei magi de la Răsărit cu daruri – aur, smirnă și tămâie.

În satul Limba, din județul Alba, se păstrează încă un vechi obicei – „Pițăratul”. Denumirea vine de la „pițărău” – colacul pe care cei mici îl primesc atunci când merg la colindat. El este făcut din aluat care rămâne de la pâine sau de la cozonaci.

”Belciugarii” și scenetele interpretate în fiecare casă

În comuna Ilva Mare din Bistrița-Năsăud, în Ajunul Crăciunului pornesc prin sat „belciugarii”. Tinerii se costumează în capră, soldat, urs, preot, jandarm, doctor, mire și mireasă, apoi interpretează, în fiecare casă, o mică scenetă.

Obiceiul nu este specific creștinismului, spun specialiștii, dar oamenii de pe Valea Ilvelor cred că gospodăria în care joacă „belciugarii” va fi una bogată în anul care vine. Tocmai de aceea, toată lumea îi așteaptă și îi răsplătește cum se cuvine.

La Săliște, în județul Sibiu, se păstrează o tradiție veche din anul 1895. În seara de Ajun, cetele de feciori colindă în toate casele satului, îmbrăcați în costume populare. Colindatul începe cu casa primarului și a preotului, după care feciorii pornesc din casă în casă, până dimineață, iar la final se duc direct la „ceată”, unde colindă „gazda”. În prima zi de Crăciun, la prânz, cetele de feciori colindă în biserică, după încheierea slujbei, fiind ascultați de tot satul.

În a patra zi de Crăciun, toate cetele din Mărginime, dar și din localități de dincolo de munți, din județele Vâlcea și Argeș, sunt invitate la întrunirea cetelor de juni de la Săliște, care se ține anual încă de la 1895, cu o singură întrerupere, de zece ani, după al Doilea Război Mondial. Fiecare ceată își prezintă jocurile tradiționale și mesajul, după care se prind cu toții în Hora Unirii.