România are o tradiție a producției de armament, însă se trece sub tăcere

În viziunea analistului politic, decidenții trec sub tăcere faptul că țara noastră are capabilități de cercetare în apărare și de producție de armament, și preferă fără negociere dură, așa cum a făcut Polonia, să îndatoreze România prin achiziție directă.

• Și ne-a zis așa, în frunte cu Bolojan și Grindeanu, noi avem nevoie să dezvoltăm industria de apărare. Domnule Cristache, industria de apărare este unul din marele motoare ale dezvoltării peste tot în lume. În România chiar avem o tradiție a producerii. Și am avea, e foarte important, 3 posibilități. Să facem ce am mai făcut până acum. Pe de-o parte, dezvoltarea unei industrii de apărare înseamnă locuri de muncă, dar vinzi arme, da? Să iei parte sau să dezvolți tu, vezi cum au făcut iranienii cu drone. Știți că noi avem multe instituții de cercetare bune.

Noi punem banii și ucrainenii vin cu know how

”Am descoperit, însă, că noi, cu banii ăia, i-am dus în 3 direcții, până acum. Am cumpărat de la francezi de mâna a 14-a. Eu, când aud să cumpere tancuri, ați auzit în Iran de tancuri? Nici nu mai există tancuri invazia terestră. După asta, am luat de la nemți. Și, atenție, și prin înțelegerea istorică dintre Zelenski, pe care l-a trimis Macron aici să ia niște bani de la noi, s-a făcut acel contract cumplit, acord militar, potrivit căruia noi facem drone din banii ăia, 200 de milioane de euro, noi facem drone, în sensul că punem banii și ucrainenii vin cu know-how. Directorul Rheinmetall a spus că ei nu fac. Dom’le, dar cum se poate să faci așa? Ei, când ne-a dat împrumut, ne-au condiționat. Deci, ce s-a întâmplat, dom’le Cristachel? Ca la, mai țineți minte cum e la unele bănci, era contractul și era acolo o chestie mică. Din acea chestie pe care noi am semnat-o, rezultă că suntem obligați să dăm ucrainenilor. Dar asta cu drone, noi nu avem să facem noi?”