Detalii impresionante despre societatea care a existat în România, în urmă cu 6.000 ani: Arheologii au descoperit un cuptor imens pentru ars ceramica

Cultura Cucuteni-Tripolia a existat acum 6.000 ani în sud-estul Europei, la finalul Neoliticului și începutul Epocii Cuprului. Aceasta a înflorit în Munții Carpați și pe malurile râului Nistru și fluviului Nipru. 

Populația acestei culturi, din partea de vest a Ucrainei de azi până în România, fabricau unelte și vase de ceramică pe care erau vopsite simboluri străvechi, precum cruci și svastici.  De asemenea, au inventat roata înaintea sumerienilor, cu câteva sute de ani înainte, fiind găsită o figurină de taur cu roți, posibil jucărie.

Istoria Culturii Cucuteni se împarte în funcție de straturile arheologice:

• Epoca Timpurie (5800 – 5000 î.Hr. : de la Pre-Cucuteni I-III la Cucuteni A-B, de la Tripolia A la Tripolia BI-II);
• Epoca Mijlocie (5000 – 3500 î.Hr. : Cucuteni B , de la Tripolia BII la Tripolia CI-II);
• Epoca Târzie (3500 – 3000 î.Hr.: de la Horodiștea la Foltești, Tripolia CII);

EVENIMENT BIAS 2026. Când va avea loc cel mai mare spectacol aviatic din România și ce surprize pregătesc organizatorii

07:17

ACTUALITATE 5 Iulie, calendarul zilei: Ziua Națională a Curajului. La Paris au fost prezentați primii bikini

07:15

Cultura Cucuteni-Tripolia s-ar fi creat după prăbușirea culturilor Starcevo-Koros-Criș, Bug-Nistru și Vinca în jurul anilor 6500 – 5000 î.Hr.

Cultura Cucuteni: Stilul de viață

Toate aceste descoperiri dovedesc existența unor societăți avansate care practicau tehnici de agricultură avansată care foloseau unelte din cupru.  Oamenii cultivau grâu, mazăre, cireșe, caise, fasole, struguri,  ovăz, secară și cânepă. Construiau plug din piatră, oase, coarne de cerb și lemn. Femeile coseau haine pe care le colorau cu vopseluri naturale. Ele modelau și vopseau oale de lut.

Pescuiau, creșteau animale (vite, oi, porci, capre, cai sălbatici și albine) și vânau bouri, mistreți, vulpi, urși bruni  și cerbi cu bâte, sulițe, arcuri și săgeți, însă carnea reprezenta numai 10% din dieta lor. Cunoșteau metalurgia timpurie și construiau clădiri masive din lut cu acoperișuri din stuf și împrejmuite de pereți din lemn. Extrăgeau sarea din izvoare pentru a afuma carnea. Depozitau în jur de 36.000 și 100.000 kg de sare pe an.  Practicau trocul cu jetoane din ceramică.

Nu au fost descoperite dovezi care să indice specializări (preoți, vraci, războinici, fierari, sclavi). Majoritatea oamenilor se ocupau cu agricultura, metalurgia, trocul sau cu alte sarcini gospodărești. Fiecare își producea hrana și uneltele în mod independent și rudimentar.

Societăți matriarhale?

În situl arheologic Poduri s-au descoperit 13 nivele de așezări, construite una peste alta, de-a lungul anilor. În aceste așezări locuiau mii de oameni alături de animalele domesticite. La un moment dat, așezările Cucuteni ar fi devenit cele mai populate de pe planetă, cu peste 15.000 de locuitori.  Au fost găsite mai multe figurine și statuete din lut ce reprezintă femei sau zeițe demult uitate precum și amulete. De asemenea, au fost descoperite cârlige, inele și brățări din cupru. În Balta Popii au fost descoperite 21 de statuete antropomorfe ce ar reprezenta Consiliul Zeițelor, cu 13 scaune de tron.

Cercetătorii cred că societatea culturii Cucuteni era matriarhală sau egalitară din cauza abundenței de statuete ce reprezintă personaje feminine. Însă, în epoca târzie a culturii Cucuteni, oamenii au săpat șanțuri, au construit ziduri și fortificații.

Au fost dedicate multe morminte unor căpetenii de triburi, ceea ce ar indica că societățile au devenit patriarhale din cauza intensificării conflictelor dintre triburi sau a invaziilor străine.  Așezările erau distruse sau arse periodic, la 60-80 ani. Alți arheologi susțin teoria asimilării și nu cea a distrugerii: Cultura Cucuteni ar fi fost asimilată de Cultura Usatovo. Iar alți cercetători cred că aceasta ar fi dispărut din cauza schimbărilor climatice.

Cuptor al culturii Cucuteni, descoperit în Iași

Recent, în județul Iași, pe dealul Ursoaia din comuna Românești, arheologii au descoperit un cuptor de ars ceramică de mari dimensiuni (3,5 x 3,5 metri) dintr-o așezare veche de șase milenii, bine conservat.

 „Știam de existența sitului de câțiva ani, situl a fost scanat geomagnetic între timp, știm că este o așezare a culturii Cucuteni, începutul fazei B, un început de fază care este puțin cunoscută pentru noi”, a declarat dr. Măriuca Vornicu, coordonator științific al cercetării, pentru Ziarul de Iași .

„Ca dimensiuni, cred că este cel mai mare cuptor descoperit până acum în cultura Cucuteni–Tripolia. Noi am fost plăcut surprinși când am descoperit, pentru că, pe lângă faptul că este atât de mare, are dimensiuni de aproape 3,5 m / 3,5 metri, este foarte bine conservat. De obicei, cuptoarele descoperite până acum nu sunt foarte bine conservate. Acesta, fiind de la o adâncime mai mare decât altele pe care le-au cercetat colegii mei, s-au putut conserva foarte bine. Plugul, cu care se face agricultura, nu a putut ajunge la el să-l distrugă”, a explicat cercetătoarea.

Cuptorul ar fi fost utilizat între anii 4000 și 3900 î.Hr. pentru arderea vaselor din lut.

„Nu am datere radiocarbon pentru sit momentan, dar în funcție de ceramica descoperită îl pot compara cu alte situri și cuptorul a funcționat în jurul anului 4000–3900 î.Hr. Aproape acum 6000 de ani”, a subliniat Măriuca Vornicu.

„Nu aveau oale din metal, își făceau din lut. Ultima etapă a lanțului operator îl constituie arderea vaselor. Dacă oalele din lut nu sunt arse, ele nu rezistă”, a adăugat aceasta.

„Este interesant faptul că respectivul cuptor a fost făcut lângă șanțul de apărare al așezării. Deci respectiva așezare era apărată de un șanț care o înconjura din toate părțile și cuptorul a fost făcut lângă acest șanț, în afara așezării practic. Probabil ca să protejeze așezarea de un posibil incendiu provocat de arderea puternică a vaselor în acel cuptor”, a subliniat Măriuca Vornicu.

„Respectivul cuptor era alimentat cu lemne din șanțul așezării. Oamenii de asta l-au și făcut acolo. Și-au nivelat șanțul, au umplut șanțul, avea vreo doi metri când a fost săpat prima dată. În prima fază și-au făcut șanțul, după care, în momentul în care și-au construit cuptorul lângă șanț, au nivelat șanțul cu vreo 50–60 de centimetri de pământ. Au pus pământ pe fundul șanțului ca să ajungă la nivelul la care ei călcau și de acolo alimentau cuptorul cu lemne” , a conchis aceasta.

Sursa Foto: Profimedia

Citește și:

Descoperire în România: cea mai mare locuință pre-Cucuteni datând din 5200-5100 Î.Hr.