Într-o ediție transmisă live de Gândul, Dan Diaconescu a abordat un subiect extrem de relevant în politica românească post-comunistă: evoluția președinților României, după căderea regimului Ceaușescu. Urmăriți aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă.
Potrivit lui Dan Diaconescu, atunci când Ceaușescu a fost înlăturat de la putere, românii aveau o speranță reală că urma un președinte mai bun, care să îmbunătățească situația țării. Însă aceștia au fost martorii unei serii de schimbări care nu doar că nu au adus progresul promis, dar au adâncit chiar și mai mult dificultățile politice și economice ale României.
„Noi ne gândeam că dacă tot a murit Ceaușescu va veni unul mai bun decât el. S-a dovedit ulterior că noi de la Ceaușescu încoace, logic ar fost să avem un președinte mai bun și apoi altul și mai bun și apoi și mai bun și mai bun. S-a nimerit ghinion, cum e vorba domnului Iohannis, să avem președinți din ce în ce mai slabi”, a spus Diaconescu.
Ion Iliescu, primul președinte ales după 1989, a fost perceput ca o persoană mai slabă decât Ceaușescu. Acesta a preluat conducerea în perioada de tranziție. La un pas mai departe, Emil Constantinescu a venit cu promisiuni de reforme, dar și el s-a dovedit a fi o alegere dezamăgitoare pentru o mare parte a populației. A urmat Traian Băsescu, care a stârnit controverse încă de la începutul mandatului său. După Băsescu, mulți sperau că România va înregistra un salt semnificativ în direcția unui președinte mai competent și mai responsabil. Iohannis a fost ales, dar, în viziunea lui Diaconescu, acesta a fost o alegere chiar mai slabă decât predecesorii săi.
„Ion Iliescu, mai slab decât Ceausescu. A venit Emil Constantinescu. Mai dezastru decât Iliescu. După Constantinescu a venit Băsescu, diavolul pe pamant. Mai jos, mai jos, După Băsescu, hai să aducem unul mai bun. A venit Iohannis. Mai rău”, a continuat acesta.
Un alt punct esențial pe care Diaconescu l-a adus în discuție este paradoxul modului în care liderii post-comuniști au procedat în privința familiei și a funcțiilor publice. Într-o perioadă în care Ceaușescu era criticat pentru că își plasa familia în funcții importante, Diaconescu observă că, după 1989, politicienii au continuat să aplice aceleași practici, doar că acum aceste „nepotisme” sunt acceptate pe față.
„L-am (…) pe Ceaușescu pentru faptul că își pusese soția pe funcții și un copil din trei. L-am înlocuit cu unii care și-au pus oficial soțiile, copiii pe listele de parlamentare, europarlamentare. După Ceausescu am avut din rău în mai rău”, conchide Diaconescu.