Trecerea Bulgariei la moneda euro, văzută inițial ca o operațiune tehnică simplă, a scos la iveală slăbiciunile sistemului și ridică mai multe semne de întrebare cu privire la capacitatea statului de a supraveghea piața. Deși autoritățile au prezentat tranziția drept un pas decisiv spre integrare economică, Bulgaria se confruntă acum cu creșteri bruște de prețuri și slăbiciuni ale instituțiilor statului în gestionarea schimbării.
De la 1 ianuarie Bulgaria a devenit oficial al 21-lea stat care a intrat în zona euro. Aderarea în „clubul comun” a venit cu provocări în contextul în care, în prima săptămână după adoptarea monedei, au apărut mai multe cazuri în care prețurile nu au reflectat conversia oficială, ci au crescut brusc, iar comercianții și oamenii au fost luați prin surprindere de schimbare. Bulgarii se plâng acum că pâinea, un aliment de bază pentru cele mai multe dintre țări, a cunoscut o creștere de 33% în doar 48 de ore. Astfel, o pâine care costa 0,89 leva (0,46 euro) pe 31 decembrie, pe 2 ianuarie a ajuns să coste 1,19 leva (0,61 euro). Aceste schimbări nu pot fi explicate prin costurile logistice, ale forței de muncă sau ale materiilor prime și arată clar că prețurile au crescut semnificativ fără să aibă vreo justificare concretă.
Fenomenul care se petrece acum în Bulgaria nu este nou pentru alte state europene. În Germania de exemplu, adoptarea euro în 2002 a dat naștere termenului „Teuro”, termen care reflectă percepția publică potrivit căreia mai multe scumpiri mici, prezentate inițial drept ajustări tehnice, au dus în timp la creșterea costului vieții. Sentimentul a fost resimțit și de Italia, unde schimbarea monedei a rămas adânc întipărită în memoria colectivă cu creșteri de preț la cafea, paste sau servicii de bază. Pentru Bulgaria situația actuală este amplificată de amintirea crizei financiare din 1996-1997 atunci când cetățenii au învățat că perioadele de tranziție nu sunt deloc ușoare. Acum, bulgarii retrăiesc perioada sistemelor întârziate și a regulilor care nu sunt aplicate corespunzător deoarece ajustările prețurilor au depășit simpla conversie de la leva la euro.
Tranziția de la leva la euro nu a fost exploatată doar de sectorul privat ci și de stat, care a contribuit la creșterea prețurilor atunci când cetățenii erau extrem de confuzi. În Sofia de exemplu, taxele de parcare au crescut de la 2 leva/oră (1,02 euro) la 2 euro (3,91 leva), practic o dublare a costurilor care a fost pusă pe seama adoptării noii monede. Mai mult, situația se repetă și în cazul monopolurilor de stat precum serviciile agricole care au profitat de tranzița la euro și au crescut taxele. Prețul certificatelor funciare a crescut de la 15 leva (7,67 euro) la 48,90 leva (25 euro), în timp ce duplicatele și extrasele au crescut de la 20 leva (10,23 euro) la 25 euro (48,90 leva). În cazurile acestea, euro nu mai este doar o monedă nouă, ci un pretext administrativ care permite scumpirile nejustificate.
RECOMANDAREA AUTORULUI: