Datoria Uniunii Europene ar putea ajunge la aproximativ 1.000 de miliarde de euro până în 2027, iar costul dobânzilor pentru partea nerambursabilă a NextGenerationEU – ar putea urca la 93 miliarde de euro numai în perioada 2028–2034, avertizează Curtea Europeană de Conturi (CEC). Creșterea costurilor de finanțare pune presiune pe viitorul buget european, în condițiile în care rambursarea datoriei NGEU începe în 2028 și se poate întinde până în 2058.
Împrumuturile restante ale Uniunii Europene au ajuns la 738,9 miliarde de euro la sfârșitul lui 2025, față de 601,3 miliarde de euro cu un an înainte, avertizează CEC în raportul publicat pe 8 octombrie. Valoarea totală ar putea urca la aproximativ 1.000 de miliarde de euro până la sfârșitul lui 2027.
„Bugetele ambițioase necesită garanții la fel de ambițioase”, a declarat președintele Curții Europene de Conturi, Tony Murphy. „Dacă UE trece la un nou model bugetar, în care finanțarea nu mai este legată de costuri, trebuie să învățăm din experiență și să corectăm ceea ce nu a funcționat până acum, astfel încât fondurile UE să producă rezultatele dorite pentru cetățeni.”
CEC atrage atenția că problema nu este doar dimensiunea datoriei, ci și costul finanțării acesteia. Pentru componenta nerambursabilă a NextGenerationEU (NGEU), dobânzile estimate pentru perioada 2028–2034 ar putea ajunge la aproximativ 93 de miliarde de euro, dacă întregul sprijin disponibil va fi plătit.
Creșterea ratelor dobânzilor a schimbat semnificativ calculele făcute la lansarea NextGenerationEU. Pentru cadrul financiar 2021–2027, fuseseră prevăzute inițial 14,9 miliarde de euro pentru plata dobânzilor și cupoanelor aferente împrumuturilor NGEU. Curtea estimează acum că totalul costurilor de finanțare pentru componenta nerambursabilă ar putea ajunge la 28,3 miliarde de euro, aproximativ dublul estimării inițiale. Analiza arată că deja costul datoriei devine o problemă pentru viitoarele bugete europene, în special deoarece rambursarea împrumuturilor contractate pentru partea nerambursabilă a NextGenerationEU trebuie să înceapă în 2028 și să continue până cel târziu în 2058.
Diferența vine din schimbarea condițiilor de pe piețele financiare. Estimările din 2020 au fost construite într-un context de costuri de împrumut mult mai scăzute, în timp ce creșterea ulterioară a ratelor dobânzilor a majorat costul finanțării europene.
Pentru partea din NextGenerationEU utilizată pentru granturi și alte forme de sprijin nerambursabil, datoria este suportată de bugetul UE. Rambursarea trebuie să înceapă în 2028 și să se încheie cel târziu în 2058. În schimb, costurile aferente împrumuturilor acordate statelor membre prin componenta de împrumut a Mecanismului de redresare și reziliență sunt suportate de statele beneficiare, conform contractelor încheiate cu Comisia. UE poate refinanța o parte din obligațiunile ajunse la scadență prin emiterea unor noi titluri. Această opțiune permite distribuirea rambursărilor pe mai multe decenii, dar menține expunerea bugetului european la evoluția dobânzilor.
Auditorii identifică însă o problemă mai structurală. Deși emisiunile sunt planificate prin strategii și programe semestriale de finanțare, Comisia nu publicase până la momentul auditului o strategie generală de rambursare a datoriei NextGenerationEU care să acopere întreaga perioadă până în 2058.
Curtea recomandă elaborarea unei asemenea strategii, care să includă riscul de refinanțare, riscul dobânzii, lichiditatea, condițiile de piață și constrângerile viitoarelor bugete. Pentru partea de datorie aferentă granturilor NGEU, Curtea cere și criterii pentru stabilirea proporției din datoria ajunsă la scadență care va fi refinanțată și a proporției care va fi rambursată efectiv.