Firmele sunt obligate să depună la ONRC declarația de beneficiar real. Claudiu Năsui: „Săptămâna aceasta ducem problema în coaliţie”. Cât e amenda pe care o riscă antreprenorii

Ministrul Economiei, Claudiu Năsui, promite că va propune discutarea în coaliție a problemei declarației de beneficiar real, după ce depunerea acesteia a redevenit obligatorie, printr-un amendament recent adoptat în Parlament la un proiect de lege deja promulgat de președintele Klaus Iohannis, la sfârșitul lunii trecute. Persoanele juridice care nu depun declarația conform legii riscă amenzi cuprinse între 5.000 și 10.000 de lei.

Administratorii firmelor din România trebuie să depună la Oficilul Național al Registrului Comerțului (ONRCP) declarația de beneficiar real după ce obligația a fost reintrodusă în Parlament printr-un amendament recent, care nu a fost discutat în coaliție, ci a fost „strecurat” printre alte 277 de amendamente în ultima secundă la o lege care era deja pe circuitul legislativ, a scris ministrul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, Claudiu Năsui, într-o postare pe Facebook.

„Este un mod de a face legea pe furiş”, a comentat ministrul Claudiu Năsui, într-o postare pe Facebook, în care promite că va pune această chestiune în discuția coaliției, în speranța că va reuși re-eliminarea acestei declarații, așa cum prevedea pachetul de legi adoptat pentru debirocratizare.

Năsui: „O să genereze o mare bătaie de cap pentru antreprenori”

„Astfel, a redevenit obligatorie inutila declarație de beneficiar real pentru firme la care statul deja deține informațiile. Ca de obicei, a intrat în vigoare fără ca statul să prevadă că termenul de depunere e în câteva săptămâni și că o să genereze o mare bătaie de cap pentru antreprenori. Și fără să introducă un termen alternativ pentru această depunere”, a scris Claudiu Năsui.

Ministrul Claudiu Năsui a menționat că săptămâna trecută formațiunea sa a încerca să introducă amendament prin care să elimine din nou declarația de beneficiar real, dar unii parlamentari au cerut amânarea discuțiilor.

„De aceea săptămâna aceasta ducem problema în coaliție. Sperăm să reușim să ne convingem colegii să aplicăm modelul austriac și în România. Adică să facem ce făceam și în Legea 108/2020. Statul să nu mai ceară anual antreprenorilor români declarații cu informații pe care le are deja. Până atunci, însă, dacă nu se depune declarația acesta, amenda este de 5.000 de lei”, a avertizat Claudiu Năsui.

Ce prevede legea

Între timp, legea a fost și publicată în Monitorul Oficial. Este vorba de Proiectul de lege pentru aprobarea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2020 privind modificarea şi completarea Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, pentru completarea art. 218 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum şi pentru completarea art. 12 alin. (5) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, care a fost adoptat de Camera Deputaților, for decizional, în 31 martie, cu 292 de voturi pentru, niciun vot contra și nicio abținere, a fost promulgat de președintele Klaus Iohannis în 26 aprilie și a devenit Legea 101/2021, publicată în Monitorul Oficial din 26 aprilie 2021.

Potrivit legii promulgate,

• «Art. 56. ‒ (1) Persoanele juridice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului, depun la înmatriculare, anual sau ori de câte ori intervine o modificare o declarație privind beneficiarul real al persoanei juridice, în vederea înregistrării în Registrul beneficiarilor reali al societăților. (1.1) ) Sunt exceptate de la obligația depunerii declarației prevăzute la alin. (1), regiile autonome, companiile și societățile naționale și societățile deținute integral sau majoritar de stat.»

La articolul 56, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:

• «(4) Declarația anuală se depune la oficiul registrului comerțului în care este înmatriculată persoana juridică în termen de 15 zile de la aprobarea situațiilor financiare anuale, iar dacă intervine o modificare privind datele de identificare ale beneficiarului real, declarația se depune în termen de 15 zile de la data la care aceasta a intervenit.»”

Care a fost traseul legii

România trebuie să transpună în legislație directiva europeană privitoare la obligația statului de a avea un registru cu beneficiarii reali ai firmelor din România.

Potrivit ministrului, România a ales, prin Legea nr. 129/2019, să implementeze această directivă „în cel mai draconic mod posibil”, respectiv să impună firmelor să depună declarația anual, deși datele se regăseau la Registrul comețului, prevedere modificată, în 2020, prin Legea 108/2020, inițiată de șapte deputați USR și unul PSD, care a scutit o mare parte din firme de această birocrație, pe model austriac. „Legea făcea parte din ceea ce s-a numit pachetul de debirocratizare şi transparentizare. Ca să rămânem în cadrul european, am aplicat o soluţie care exista deja în alte ţări, anume în Austria. Pentru a uşura povara birocratică asupra mediului privat, statul austriac se uita direct în baza de date a Registrului comerţului şi putea prelua datele. Fix această soluţie am implementat-o şi pentru România”, a explicat ministrul Economiei.

Potrivit lui Claudiu Năsui, Executivul nu a notificat Comisia Europeană despre adoptarea și promulgarea legii 108/2020, prin urmare Comisia a interpretat această „omisiune” drept o lipsă de cooperare loială a României și a înțeles că informațiile privind beneficiarii reali ar lipsi. „Nici până acum nu înțelegem de ce guvernul a ales să procedeze astfel”, a comentat ministrul Economiei.

Ulterior, așa cum scrie Claudiu Năsui, MAE a solicitat MFP și Oficiului pentru combaterea spălării banilor un punct de vedere până pe data de 9 septembrie 2020, iar îÎn octombrie, Oficiul a transmis un punct de vedere în care a explicat că prevederile Legii 108 nu împiedică identificarea beneficiarului real. În februarie 2021, Comisia a comunicat o scrisoare prin care arăta că explicațiile furnizate au fost nesatisfăcătoare, deoarece, din ce a comunicat România „informațiile privind beneficiarii reali nu sunt preexistente și nici nu pot fi obținute imediat din surse alternative”. „Acest lucru este evident fals. Aici e a doua ciudățenie. Că nici până acum nu am aflat de ce Comisia a fost informată astfel, chiar de către statul român”, spune Claudiu Năsui.

„Cel mai important, însă, Comisia nu ne-a spus să modificăm legea, ci ne-a rugat să transmitem un răspuns în termen de două luni pentru a le explica situația mai clar. Adică până în luna aprilie. Ce ar fi trebuit să facă statul român, dacă chiar i-ar fi păsat de antreprenori și de debirocratizare? Să răspundă că directiva se aplică fix pe modelul altor țări cum este Austria. Dar în loc să răspundă Comisiei, Oficiul pentru combaterea spălării banilor a trimis la parlament un amendament pentru reintroducerea declarației. Motivul oficial pentru că „ne aflăm în risc de infringement”. Asta deși alte țări din UE procedează fix la fel și nu sunt în niciun risc de infringement, a comentat Claudiu Năsui.

Amendamentul este, așa cum a precizat ministrul, pe locul 265 din din 277 de amendamente admise în comisiile din Parlament, alături de alte 16 respinse. „Înțeleg de la colegii din parlament că a sosit cu doar câteva ore înainte de a fi votat. De ce? Pentru a se asigura că nu are timp nimeni să citească serios cele 277 de amendamente, printre care și acesta. Vă dați seama că cu 277 de amendamente, aproape s-a rescris în totalitate textul inițial al legii”, a spus ministrul Claudiu Năsui.

Argumentele inițiatorilor: România riscă sancțiuni pecuniare și prejudiciu de imagine

Amendamentul a fost introdus și aprobat în Comisia pentru buget, finanțe și bănci și Comisia juridică de disciplină și imunități, conform raportului comun, argumentat de inițiatori astfel:

1. Prin adoptarea Legii nr. 108/2020, s-au realizat o serie de modificări asupra prevederilor art. 56 și 62 din Legea nr. 129/2019 (act normativ prin intermediul căruia s-a realizat transpunerea în fondul legislativ național a Directivei (UE) 2015/849 (AML 4).
2. În contextul adoptării acestor modificări, Reprezentanța Permanentă a României la UE a transmis către Direcția armonizare legislativă din cadrul Ministerului Afacerilor Externe la data de 04.09.2020, un mesaj informal prin intermediul căruia informa în legătură cu existența unor îngrijorări la nivelul Comisiei Europene cu privire la faptul că adoptarea L 108/2020 ar afecta serios o parte esențială a Directivei (informațiile privind beneficiarul efectiv), care ar lipsi cu desăvârșire.
3. Față de acest mesaj, autoritățile competente la nivel național au transmis un punct de vedere consolidat prin intermediul căruia au fost prezentate o serie de argumente în susținerea demersului legislativ reprezentat de Legea nr. 108/2020.
4. Cu toate acestea, Comisia Europeană nu a considerat suficiente și acoperitoare argumentele furnizatate de România și, prin scrisoarea de punere în întârziere C (2021) 791 final din 18 februarie 2021 a fost declanșată prima etapă în procedura de infringement, autoritățile Române având la dispoziție un termen de 2 luni pentru a răspunde celor sesizate, Comisia rezervându-și dreptul de a emite avizul motivat (a doua etapă a procedurii de infingement), în lipsa unei reacții din partea autorităților Române.
5. În context, subliniem faptul că pentru netranspunerea în termen a Directivei 2015/849, respectiv pentru adoptarea cu întârziere a Legii nr. 129/2019, împotriva României a fost deschisă procedură de infingement, țara noastră fiind sancționată la plata către Comisie a unei sume forfetare în cuantum de 3 milioane de euro, în Cauza C‑549/18. De asemenea, pentru transpunerea cu întârziere a Directivei (UE) 2018/843 la nivelul Comisiei Europene a fost deschisă o nouă cauză împotriva României. Or, nesoluționarea acestei problematici în termenul solicitat de Comisie (2 luni), ar însemna o a treia abatere a României în ceea ce privește transpunerea corectă și completă în legislația internă a actelor normative de drept unional în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului, fapt ce ar fi de natură să conducă la acțiuni și sancțiuni mai ferme din partea Comisiei Europene.

6. Un exemplu elocvent în acest sens, îl reprezintă hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE/Curtea) în cauza C‑658/19, Comisia Europeană (Comisia) împotriva Spaniei – procedură de infringement având ca obiect netranspunerea în termen a Directivei (UE) 2016/680.

Prin respectiva hotărâre, CJUE:

– a declarat că, întrucât nu a adoptat, la expirarea termenului stabilit în avizul motivat, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2016/680 (privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente – n.r.) și, prin urmare, întrucât nu a comunicat aceste dispoziții Comisiei, Regatul Spaniei nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 63 din această directivă;

– a declarat că, întrucât, la data examinării faptelor de către Curte, nu a adoptat măsurile necesare pentru a transpune în dreptul său intern dispozițiile Directivei 2016/680 și, prin urmare, nici nu a comunicat Comisiei aceste măsuri, Regatul Spaniei a persistat în neîndeplinirea obligațiilor;

– a obligat Regatul Spaniei la plata unei sume forfetare de 15.000.000 €;

– în cazul în care neîndeplinirea obligațiilor constatate persista la data pronunțării hotărârii, a obligat Regatul Spaniei la plata, de la această dată și până când va fi pus capăt încălcării constatate, a unei penalități cominatorii de 89.000 € pe zi de întârziere.

– a obligat Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

7. Corolar celor prezentate mai sus, considerăm că este de maximă importanță modificarea prevederilor Legii nr. 108/2020 astfel încât cadrul normativ național din domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului să fie pus în acord cu dreptul unional în domeniu astfel încât România să evite, pe de o parte, atât sancțiunile pecuniare deosebit de ridicate la care s-ar expune, cât și prejudiciile de imagine care ar surveni ca urmare a clasificării României ca jurisdicție cu deficiențe în ceea ce privește legislația în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului.