EuroAirport Basel Mulhouse Freiburg este un aeroport internațional situat în comuna administrativă Saint-Louis, în partea franceză a Alsaciei din Eurodistrictul Trinațional Basel. Se află la 4,7 km vest de punctul triplu al granițelor Franței, Germaniei și Elveției, la 3,5 km nord-vest de orașul Basel din Elveția, la 20 km sud-est de Mulhouse, Franța, și la 46 km sud-sud-vest de Freiburg im Breisgau, Germania.
Aeroportul este administrat în comun de Franța și Elveția, fiind reglementat de o convenție internațională semnată în 1949. Aeroportul servește drept bază pentru easyJet Switzerland și operează în principal zboruri către destinații metropolitane și de agrement din Europa.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F01%2Fshutterstock_1755972311-1280x853.jpg)
Planurile pentru construirea unui aeroport comun elvețiano-francez au început în anii 1930, dar au fost întrerupte de Al Doilea Război Mondial. Planificatorii elvețieni au identificat Basel ca unul dintre cele patru orașe pentru care urma să fie dezvoltat un aeroport urban principal și au recunoscut că aerodromul existent de la Sternenfeld, în Birsfelden, era prea mic și, din cauza dezvoltării facilităților portuare adiacente, nepotrivit pentru extindere.
În 1946, discuțiile au fost reluate și s-a convenit ca un aeroport să fie construit la 4 km nord de Blotzheim, Franța. Franța urma să pună la dispoziție terenul, iar cantonul elvețian Basel-Stadt să suporte costurile construcției. Consiliul Mare al Basel-Stadt a fost de acord să plătească pentru un aeroport provizoriu chiar înainte ca un tratat internațional să fie semnat (ceea ce s-a întâmplat abia în 1949).
Construcția a început la 8 martie 1946, iar aeroportul provizoriu, cu o pistă de 1.200 m, a fost oficial inaugurat la 8 mai. Între toamna anului 1951 și primăvara anului 1953, pista est-vest a fost extinsă la 1.600 m și s-a construit „Zollfreistrasse” (drumul vamal fără control), permițând accesul din Basel la terminalul de plecări fără a trece prin controalele vamale franceze.
Primul proiect de extindere a fost aprobat prin referendum în Basel în 1960, iar în deceniile următoare, terminalele și pistele au fost extinse continuu. Pista nord-sud a fost extinsă ulterior la 3.900 m în 1972. În 1984, s-a înregistrat un total anual de 1 milion de pasageri. În 1987, a fost introdus numele de marcă EuroAirport Basel–Mulhouse–Freiburg. În 1992, un total de 2 milioane de pasageri au utilizat aeroportul. Până în 1998, acest număr a crescut la 3 milioane.
La sfârșitul anului 2002, a fost deschisă extinderea părții franceze, urmată de cea elvețiană în vara anului 2005. Partea centrală veche a terminalului a fost reconstruită până la începutul anului 2013, aspectul său fiind adaptat la cel al clădirilor moderne. Sala 2 renovată din partea franceză a fost deja redeschisă în vara anului 2011, când numărul pasagerilor a ajuns la 5 milioane.
În 2019, numărul pasagerilor a ajuns la 9 milioane, dar în urma pandemiei de coronavirus din 2020, traficul a scăzut cu 2,6 milioane de pasageri din cauza restricțiilor de circulație.
Sursa Foto: Shutterstock
Citește și: Imagini cu noul aeroport gigant din Beijing: Cât a costat – VIDEO