Deja fostul președinte Maduro, înlăturat de la putere de SUA, pe temei de neligimitate, a lucrat ca șofer de autobuz pentru compania publică de transport din Caracas, înainte de a prelua cea mai mare demnitate a Republicii. Mai târziu, acesta s-a remarcat ca lider al sindicatului lucrătorilor din transporturi în anii 1990, poziție care i-a servit drept trambulină în lumea politică. Perceput ca om din popor pentru popor Maduro este portretul clasic al dictatorului oportunist-revoluționar sud-american.
Maduro a fost un susținător loial al lui Hugo Chávez încă din anul 1992, odată cu tentativa eșuată de lovitură de stat a acestuia. La acel moment, Maduro și viitoarea sa soție, avocata Cilia Flores, au militat activ pentru eliberarea lui Chávez din închisoare, lucru care s-a întâmplat abia în anul 1994.
Nu doar că a facilitate eliberarea lui Chávez din închisoare, dar a fost și unul dintre fondatorii mișcării A Cincea Republică, partidul care l-a adus pe Chávez la putere în 1998. De atunci, pe parcursul a celor 14 ani de mandat ai lui Chávez, Maduro a ocupat funcții cheie în Venezuela, precum președinte al Adunării Naționale sau Ministru de Externe, fiind considerat un executant fidel care nu a încercat niciodată să-l eclipseze pe liderul său.
În ultimii ani de viață ai lui Chávez, pe când acesta se lupta cu cancerul, Maduro a fost unul dintre puținii apropiați care l-au însoțit constant la tratamentele din Cuba, lucru care a întărit legătura dintre președintele bolnav și Maduro. Într-un discurs televizat istoric, înainte de ultima sa intervenție chirurgicală, Chávez l-a numit oficial pe Maduro drept succesorul său și le-a cerut venezuelenilor să îl voteze pe pe acesta dacă el nu s-ar mai întoarce la putere.
După moartea lui Chávez în martie 2013, Maduro și-a construit întreaga imagine politică în jurul legăturii cu mentorul său, unde s-a autointitulat deseori „apostolul” sau „fiul” lui Chávez pentru a-și legitima guvernarea în fața crizei economice.
După decesul fostului șef al statului, Maduro a câștigat alegerile prezidențiale din aprilie 2013 la o diferență mică, de doar 50,6% din voturi. Guvernarea sa a fost marcată de crize economice severe, proteste masive și acuzații de fraudă electorală la scrutinele ulterioare din 2018 și 2024.
Pe 10 ianuarie 2025, Nicolás Maduro a depus jurământul pentru un al treilea mandat prezidențial, în ciuda faptului că numeroase state și organizații internaționale nu îi recunosc legitimitatea democratică după alegerile controversate din 2024.
Recomandarea autorului: Ce acuzații îi aduc Statele Unite lui Nicolas Maduro. Trump oferise o recompensă de 50 milioane de dolari pentru arestarea liderului Venezuelei