Casa și arhiva privată ale regizorului Theo Angelopoulos, distruse de flăcări

Casa în care a locuit Theo Angelopoulos, situată în Mati, la 29 de kilometri de Atena, a căzut pradă flăcărilor, a declarat văduva cineastului pentru presa elenă.

„#Yunanistan‘daki yangında yönetmen Theodoros Angelopoulos’un evi de yananlar arasında. Yönetmenin eși, Angelopulos’un gün ıșığına çıkmamıș tüm entelektüel üretiminin yangınla birlikte yok olduÄŸunu doÄŸruladı.”#YunanistanYanıyor pic.twitter.com/GYnkrKOpYE

— Film Kafası (@filmkafa) July 26, 2018

Phoebe Angelopoulos a dezvăluit faptul că incendiul a distrus și arhiva privată lăsată de regizor.

„Toată corespondența pe care a purtat-o cu persoane celebre, toate cărțile pe care le avea cu dedicații de la scriitori, tot ce era în birou a fost distrus. Fiica mea, Katerina, a salvat o cutie care conține documente legate de filmul «Thiasos»”, a mai spus aceasta.

Yunanistan’daki yangında ünlü yönetmen Theodoros Angelopoulos’un arșivi yok olduhttps://t.co/bvehysdXhT pic.twitter.com/TPYWALX8h6

— T24 (@t24comtr) July 26, 2018

Regizorul Theo Angelopoulos a murit la vârsta de 76 de ani, în ianuarie 2012, într-un accident de mașină, în timpul filmărilor pentru ultimul său lungmetraj, „The Other Sea”.

Născut în aprilie 1935, la Atena, Theo Angelopoulos a fost regizor, scenarist, producător și actor.

Angelopoulos – celebru pentru stilul de filmare lent, similar scenelor dintr-un vis, structuri narative marcate de ambiguitate și pauze lungi – a fost recompensat cu numeroase premii pentru peliculele sale, mai ales în festivalurile europene.

În 1995, el a câștigat marele premiu al juriului la Festivalul de la Cannes, pentru filmul „Privirea lui Ulise/ Ulysses’ Gaze”, în care au jucat Harvey Keitel, dar și Maia Morgenstern. Trei ani mai târziu, el a primit și premiul Palme d’Or, pentru „Eternity and a Day”.

Și-a început cariera cu filmul „Reconstruction”, în 1970, și apoi a realizat o serie de filme politice despre Grecia modernă: „Days of ’36” (1972), pentru care a primit premiul FIPRESCI la Festivalul de film de la Berlin, „The Travelling Players” (1975), pentru care a primit trofeul Sutherland din partea British Film Institute și premiul FIPRESCI la Cannes, și „The Hunters” (1977). Pentru „Trilogia – Lunca plângătoare/ Trilogy: The Weeping Meadow” a fost recompensat, în 2004, cu premiul FIPRESCI din partea Academiei de film europene, în timp ce pentru „Landscape in the Mist” a câștigat un Leu de Argint, la Veneția, în 1988.

Foto: Film Kafasi/ Twitter