Cum a încercat Obama să îl înlăture pe Assad. Dezvăluirile făcute după patru ani

Aceste eforturi arată cum administrația președintelui Barack Obama a încercat să înțeleagă și să interacționeze cu o dictatură opacă din Orientul Mijlociu, condusă de 45 de ani de familia Assad.

Spre deosebire de canalul secret de comunicare al Casei Albe cu Iranul, efortul vizând Siria nu a luat amploare, iar comunicațiile au fost limitate. Potrivit unor oficiali americani, comunicațiile cu regimul sirian s-au concentrat pe probleme specifice. Uneori, oficiali de rag înalt discutau direct unii cu alții, alteori trimiteau mesaje prin intermediari ca Rusia și Iranul, principalii aliați ai lui Assad.

În 2011, când regimul a început să reprime protestele și soldații au început să părăsească armata, oficialii americani din serviciile de informații au identificat ofițeri din secta alawită a lui Assad care ar fi putut aduce o schimbare de regim.

REACȚIE Petrișor Peiu trage un semnal de alarmă privind economia României: Deficitul de cont curent a depășit 14 miliarde de euro

10:03

SOCIAL Un bărbat din Iași, plecat la muncă în Suedia, strângea bani pentru nunta fiicei sale. Cum l-a „ușurat” de 4.000 de euro colegul de cameră

09:48

„Politica din 2011 a Casei Albe era să ajungă la o tranziție în Siria prin găsirea unor crăpături în regim și oferirea de stimulente oamenilor pentru a-l părăsi pe Assad”, a declarat un fost oficial din administrație.

Însă coeziunea regimului a rezistat, iar represiunea a continuat. În august 2011, Obama i-a cerut public lui Assad să renunțe la putere. Dar în loc să-l convingă pe Assad să plece, comunicațiile secrete ar putea să-i fi alimentat simțul legitimității și impunității.

De-a lungul conflictului, două elemente-cheie ale strategiei administrației privind Siria – presiunea politică și cea militară – au ajuns adesea în impas, determinând schimbări repetate de tactică.

Până în vara lui 2012, strategia Casei Albe de a orchestra schimbarea regimului a eșuat. SUA au trecut atunci la sprijinirea rebelilor, dar efortul a demarat prea lent.

În vara lui 2012, administrația l-a avertizat pe Assad, prin intermediul unor oficiali ruși și iranieni, să nu folosească arme chimice. Oficiali americani au discutat de asemenea direct cu omologii sirieni. Secretarul de Stat adjunct William Burns, care s-a retras anul trecut, l-a sunat de două ori pe ministrul sirian de Externe, Walid al-Moallem, pentru a reitera aceste avertismente. Cu toate acestea, atacuri cu gaz sarin au avut loc în august 2013, provocând moartea a 1.400 de persoane.

În următorii doi ani, Washingtonul și-a schimbat mesajele către Damasc pentru a se concentra pe limitarea conflictului.

Un alt motiv pentru menținerea comunicațiilor este dispariția sau detenția a cinci cetățeni americani în Siria. Secretarul de Stat adjunct Anne Patterson a discutat de două ori despre ei cu adjunctul ministrului sirian de Externe, Faisal Mekdad.

Ulterior, administrația Obama a trecut din nou la calea diplomatică, pentru a aduce Guvernul sirian la masa negocierilor. În centrul acestui efort s-a aflat un om de afaceri apropiat lui Assad, Khaled Ahmad, care a fost principalul om de legătură între liderul sirian și oficialii occidentali, inclusiv americani, în ultimii ani.

Extinderea grupării Stat Islamic în 2013 a luat prin surprindere administrația SUA, iar Assad a profitat de acest lucru pentru a se prezenta drept partener în lupta împotriva terorismului din regiune, care afectează și Occidentul.

În prezent, când Washingtonul vrea să notifice Damascul unde trimite combatanți sirieni antrenați de SUA pentru a lupta împotrva grupării SI, Samantha Power, emisarul american la ONU, trimite un adjunct să discute cu emisarul sirian, Bashar Jaafari.

Casa Albă subliniază că aceste notificări nu înseamnă o colaborare cu regimul sirian, dar Assad le-a folosit în avantajul său.