De ce nu mai fug nord-coreenii din țară

Cu garduri de sârmă ghimpată ridicate pe ambele maluri ale râului Tumen care constituie granița cu China, cu mai multe posturi de supraveghere și o monitorizare mai atentă a apelurilor telefonice internaționale, numărul nord-coreenilor care ajung anual în Coreea de Sud prin China s-a înjumătățit față de 2011.

Majoritatea acestor călătorii sunt aranjate de cetățeni chinezi de etnie coreeană, iar taxele lor s-au dublat, ajungând la aproximativ 8.000 de dolari de persoană, dincolo de posibilitățile nord-coreenilor.

„Serviciile de informații au început monitorizarea (apelurilor telefonice) la trecerile de frontieră, reducând activitățile călăuzelor”, a declarat Han Dong-ho, cercetător la Institutul coreean pentru reunificare națională din Seul, care intervievează periodic fugarii.

AI AFLAT! Ion Cristoiu explică prezența dezastruoasă la vot: Dacă ar fi fost vot politic, ar fi ieșit mai multă lume la vot

20:25

AI AFLAT! „Ai Aflat! cu Ionuț Cristache” începe luni, 8 decembrie, de la ora 15.00, live pe Gândul. Invitat: Ion Cristoiu

20:21

„Mai periculos, mai scump. Multe conexiuni cu călăuzele, pe care nord-coreenii le numesc «linii», au fost pierdute”, a adăugat el.

Sutele de kilometri de sârmă ghimpată amplasată pe stâlpii de beton de pe malurile râului Tumen au apărut în 2012, potrivit locuitorilor de pe partea chineză a frontierei și imaginilor din satelit.

De partea nord-coreeană, posturile de pază, câinii și turnurile de observație din beton populează malul râului, unde localnicii povestesc cum se jucau copiii de pe ambele părți ale graniței în timpul iernii, când apa îngheța.

„De când a venit Kim Jong-un, au fost momente când călăuzele au refuzat să meargă în anumite zone din partea chineză din cauza riscurilor de securitate sporite”, a declarat Sokeel Park de la Libertate în Coreea de Nord, care lucrează cu fugari.

Sunt 27.810 nord-coreeni care s-au stabilit în Coreea de Nord, potrivit Ministerului Unificării de la Seul.

Numărul anual al celor care au fugit din Coreea de Nord a crescut semnificativ față de sfârșitul anilor 1990, potrivit datelor Guvernului sud-coreean, când mulți au trecut în China în căutarea mâncării. Acesta a atins apogeul în 2009, când 2.914 nord-coreeni au ajuns în Coreea de Sud, cel mai mare aflux de la sfârșitul războiului Coreei din 1950-1953.

Dar în timpul primului an al lui Kim Jong-un, în 2012, doar 1.502 nord-coreeni au ajuns în Coreea de Sud, o scădere cu 44 la sută față de anul anterior. În 2013, numărul lor a fost de 1.396.