Dezvăluire. Primele cuvinte ale lui George W. Bush după ce a aflat că avioanele teroriștilor au lovit Turnurile Gemene

Notițele sunt scrise de mână pe un carnețel, iar printre rânduri se pot citi, punctual, șocul, durerea și dorința acerbă de răzbunare, toate sentimente pe care le-au încercat oamenii care se aflau pe 11 septembrie 2011 la bordul Air Force One. 

Acestea au fost schițate de Ari Fleischer, la acea dată secretarul de presă al președintelui în funcție George W. Bush, iar acestea a decis să le facă publice pentru a marca cea de-a 15 a comemorare a celui mai feroce atac împotriva poporului american de când forțele japoneze au bombardat Pearl Harbour, în 1941. 

Este vorba, în total, despre șase pagini, textul original scris de mână după vorbele rostite de Bush la bordul aeronavei prezidențiale, pe măsură ce el și consilierii săi digerau vestea tragediei. 

RĂZBOI Netanyahu anunță staționarea permanentă a trupelor israeliene în sudul Libanului până când Hezbollah nu va mai reprezenta o amenințare pentru Israel

23:54

SPORT Doliu la UTA Arad. Radu Mărginean a murit. Fostul fotbalist avea 43 de ani

23:53

„Suntem în război”, i-a spus atunci Bush vicepreședintelui Dick Chenez. Apoi a închis și s-a întors către consilierii care îl însoțeau, adăugând: „Când aflăm cine a făcut asta, n-o să mă placă deloc în calitate de președinte. Cineva trebuie să plătească”. 

Fleischer și-a însușit rolul de a lua notițe asupra situației pe măsură ce Air Force One se ridica de la sol de pe aeroportul din Florida, chiar în momentele în care avioanele de pasageri deturnate de teroriști se izbeau de Turnurile Gemene din New York. 

„Întotdeauna îmi iau notițe. E cel mai bun mod în care îmi pot face meseria”, a declara Fleischer pentru Reuters. „Dar pe 11 septembrie am intuit cu atât mai clar cât era de important să țin evidența a ceea ce făcea și spunea președintele. Practic, m-am lipit de el și am rămas așa aproape toată ziua, în cabina lui din Air Force One, ascultând ce spune și notându-mi totul”. 

Multe dintre înregistrările din ziua respectivă au ajuns deja la cunoștința publicului, pentru că Fleischer le-a mai folosit deja în diverse tweet-uri cu ocazia comemorării evenimentelor din 11 septembrie, dar și în discursuri, și le-a pus la dispoziția comisiei care a investigat atentatele de la Turnurile Gemene. Cu toate acestea, el nu le-a făcut încă publice în totalitate. 

Povestea care se desprinde din cele sistematizate de Fleischer începe cu emoțiile brute pe care Bush și cei care îl însoțeau le-au experimentat, președintele gândindu-se deja din primele momente cum să se răzbune. 

„Abia aștept să aflu cine a făcut asta. Va dura o vreme și nu ne vom mulțumi doar cu o mică strângere de încheietura mâinii”, a spus atunci președintele Bush. 

A fost atunci și un interval dramatic în care Bush încerca să depășească opoziția lansată de serviciile secrete pentru a i se permite să se întoarcă la Washington. Mai întâi, avionul l-a dus la baza Air Force din Louisiana, Barksdale, apoi la baza aeriană Offutt din Nebraska. În aceeași noapte, însă, s-a întors la Washington. 

„Vreau să ajung acasă cât mai repede posibil. Nu vreau să fac pe plac oricui dorește să mă țină departe de Washington”, a spus Bush. Unul dintre consilieri i-a răspuns: „Oamenii noștri spun că situația este încă mult prea instabilă”, iar un altul i-a sugerat că cel mai bun lucru de făcut este „să lase praful să se aștearnă”. 

Notițele lui Fleischer includ și o referire stranie la o comunicare auzită între personalul din avion și sol: „Urmează Angel”. Pentru că numele de cod al Air Force One era „angel” (n.r. „înger”), existau serioase griji la bord cum că aeronava prezidențială ar fi o țintă sigură. Acesta a mai notat și că o gardă de corp înarmată se afla la intrarea în cockpit, în caz că cineva din avion ar fi putut constitui o amenințare. 

O lună mai târziu, Bush și echipa sa au fost înștiințați că referirea la „angel” a fost doar o greșeală de comunicare din partea turnului de control. Un efect al atentatelor din 11 septembrie a fost și reconfigurarea majoră a comunicațiilor cu Air Force One. 

Președintele a mai avut atunci și altă preocupare: să se asigure că familia sa era în siguranță. Soția lui Bush, Laura, și cele două fiice au fost escortate către locații mai sigure.