Noul șef al NATO preia astăzi conducerea, având de înfruntat provocarea rusă

Stoltenberg, în vârstă de 55 de ani, îi va succeda danezului Anders Fogh Rasmussen, al cărui discurs dur împotriva Rusiei de la începutul crizei ucrainene a contribuit la schițarea imaginii unei Alianței care revine la originile ei, apărarea colectivă în fața Rusiei amintind de Războiul Rece.

În urmă cu un an, Alianța Nord-Atlantică își căuta o nouă rațiune de a fi în apropierea retragerii soldaților săi din Afganistan, unde au luptat timp de 13 ani fără succes în eradicarea talibanilor și fără a permite instalarea unui regim stabil.

„Dar tocmai am traversat un an de turbulențe”, a observat ambasadorul Estoniei la NATO, Lauri Lepik, citând atitudinea Rusiei care a anexat Crimeea la începutul lui martie, apoi a trimis trupe să lupte alături de separatiști în estul Ucrainei, și emergența islamiștilor ultraviolenți în Irak și Siria.

În acest context, baza structurală a bugetelor apărării „face țările NATO subdotate pentru a disuada cu adevărat Rusia în estul Europei, în timp ce se confruntă cu tulburări tot mai mari în Africa de Nord și Orientul Mijlociu”, subliniază Alexandra de Hoop Scheffer, de la institutul american German Marshall Fund.

Cei 28 de lideri aliați au decis la începutul lui septembrie, în cadrul summitului din Țara Galilor, să doteze NATO cu un „plan de reacție” care să permită mobilizarea de trupe în câteva zile în caz de agresiune, de consolidare a bazelor din Țările Baltice și Polonia și de a asigura o „prezență continuă” a aliaților în est organizând rotația trupelor și prepoziționând arme și echipamente.

Ei au promis, de asemenea, să sporească cheltuielile militare la 2 la sută din PIB în zece ani, răspunzând unei cereri a Statelor Unite, în timp ce Washingtonul finanțează trei sferturi din bugetul NATO.

„Noul secretar general va trebui să se concentreze pe punerea în aplicare a acestor alegeri”, apreciază Jan Techau, directorul institutului Carnegie Europe. Dar creșterea cheltuielilor „va fi foarte dificil” de obținut din partea aliaților, apreciază el. „Va trebui jucat un joc politic cu tact. Dacă Stoltenberg reușește acest lucru, va fi un real succes”.

Planul de reacție va fi un test de credibilitate pentru NATO. „Acesta va fi urmărit îndeaproape. Va trebui să funcționeze pe o perioadă lungă, nu doar un an sau doi”, subliniază Techau.

Dar dincolo de aceasta, „o abordare pragamatică și prudentă cu privire la viitorul Ucrainei” este necesară pentru „păstrarea posibilității de cooperare cu Rusia pe termen lung” pe subiecte precum terorismul, conflictul din Siria, proliferarea nucleară, Afganistanul, subliniază De Hoop Scheffer.

Principala provocare a NATO va fi găsirea tonului potrivit pentru a se adresa Rusiei, acuzată că desfășoară un „război hibrid” în Ucraina, care combină o intervenție militară neasumată (forțe speciale și trupe la sol, trimiterea de arme rebelilor), o propagandă antioccidentală virulentă, o alternanță de șantaj și concesii și atacuri informatice.

„Stoltenberg știe să le vorbească rușilor”, apreciază un diplomat la Bruxelles. „Norvegienii au frontieră comună cu Rusia, ei sunt obișnuiți să trateze cu marele vecin rus și o fac cu o anumită filozofie, ceea ce este mai degrabă util în circumstanțele actuale”, consideră el, în timp ce retorica „Robocop” a lui Rasmussen „este posibil să fi făcut jocul” Moscovei.

În aprilie, orice cooperare militară și civilă între NATO și Rusia a fost întreruptă, iar Consiliul NATO-Rusia, un organism de consultare politică creat în 2002, „este în comă profundă”, a recunoscut un oficial de rang înalt al NATO, Timo Koster. „Nu vom putea trezi pacientul” pentru moment, „dar punctul nostru de vedere este că va trebui să păstrăm canalul politic deschis”.