O „rețetă” de succes? Așteptări mari la Minsk, după schimbul de concesii între SUA și Belarus. „Tot ce trebuie să facă Donald Trump este să-l bată periodic pe umăr pe Lukașenko”

Alexandr Lukașenko folosește aceeași abordare în relațiile sale cu Donald Trump, abordare care s-a dovedit, de mult timp, eficientă în relația sa cu Vladimir Putin. În urma negocierilor cu Statele Unite, liderul belarus Alexander Lukașenko a eliberat, în data de 13 decembrie 2025, un alt grup de deținuți politici.

• 123 de persoane au fost eliberate din închisoare și deportate imediat, inclusiv liderii protestelor din 2020 împotriva lui Lukașenko – candidatul la președinție Viktar Babaryka și imaginea campaniei sale, Maria Kalesnikava.
• Au fost eliberați și laureatul Premiului Nobel pentru Pace și activistul pentru drepturile omului, Ales Bialiatski, plus Maryna Zolatava, redactor-șef al fostei publicații Tut.by.

În schimb, notează Artyom Shraibman petru Carnegie Endowment for International Peace, Washingtonul a ridicat sancțiunile împotriva producătorului principalului produs de export al Belarusului – îngrășământ cu potasiu – și a promis că va ridica sancțiunile americane rămase împotriva Belarusului dacă Minskul va face concesii suplimentare.

„Lukașenko vede politicile lui Trump ca pe o rară oportunitate”

Dialogul cu Minsk nu este principalul obiectiv al politicii Washingtonului față de Europa de Est, continuă Artyom Shraibman, dar miza nu este la fel de mare ca în cazul războiului dintre Rusia și Ucraina. În consecință, nu există nicio grabă, iar partea americană a delegat diplomația propriu-zisă unor profesioniști.

„Tot ce trebuie să facă Donald Trump este să-l bată periodic pe umăr pe Lukașenko prin intermediul postărilor de pe rețelele de socializare, să semneze orice îi pun consilierii săi pe birou atunci când vorbesc cu Minsk și să se bucure de gloria de a deveni primul lider occidental care a asigurat eliberarea a câteva sute de prizonieri politici belaruși.

• La începutul lunii noiembrie, Trump l-a numit pe fostul său avocat, John Coale, trimis special pentru Belarus.
• Președintele american are doar aproximativ o duzină de astfel de trimiși speciali, așa că includerea Belarusului pe această listă este un pas semnificativ în instituționalizarea dialogului dintre cele două țări.

Disponibilitatea SUA de a face concesii privind exporturile de îngrăşăminte bazate pe săruri de potasiu din Belarus a însemnat că Minsk ar trebui să ofere ceva cu adevărat substanțial, iar eliberarea aproape tuturor prizonierilor politici din Belarus, de renume internațional – un alt candidat la președinție, Siarhei Tsikhanouski, în vară, și acum Bialiatski, Babaryka și Kalesnikava – arată că și Minsk este gata să-și joace așii.

• Lukașenko vede politicile lui Trump ca pe o rară oportunitate de a pune capăt a ceea ce părea a fi o izolare pe viață.
• Schimbul de concesii din decembrie, dintre Minsk și Washington, ridică două întrebări fără răspuns. Prima este cum se va reforma opoziția belarusă – așa cum trebuie acum.

În ultimii cinci ani, liderul recunoscut în exil a fost Sviatlana Tsikhanouskaya, care a luat locul soțului ei, Siarhei, și a candidat la președinție ca o candidată a opoziției unificate în 2020, când el și Babaryka au fost închiși în mijlocul propriilor campanii”, amintește Artyom Shraibman în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

Ridicarea sancțiunilor americane simplifică tranzacțiile pentru cumpărătorii reticenți la riscuri

De când Tsihanouski a fost eliberat, în vară, stilul său direct și ambiția au dus deja la mai multe conflicte cu cercul apropiat al soției sale. Acum, că ceilalți lideri pentru care Tsihanouskaia a fost înlocuitor în 2020 au fost eliberați, structura opoziției trebuie să devină inevitabil mult mai polifonică.

Așa cum au făcut-o și în 2020, Babaryka și Kalesnikava adoptă deja poziții mai moderate decât Tsihanouskaia, cerându-le europenilor să nu se agațe de sancțiunile lor, ci să se alăture diplomației lui Trump și să negocieze cu Lukașenko.

„În același timp, capitalul personal din Occident pe care Tsihanouskaia l-a acumulat în ultimii cinci ani nu este ușor de transferat altcuiva, chiar dacă ar dori să facă acest lucru.

• A doua întrebare este cum va fi rezolvată logistica exporturilor îngrăşăminte bazate pe săruri de potasiu.
• Ridicarea sancțiunilor americane simplifică tranzacțiile pentru cumpărătorii reticenți la riscuri, cum ar fi India, Brazilia și alte țări non-occidentale.
• Însă, fără un coridor de tranzit către un port din apropiere, exporturile de îngrăşăminte bazate pe săruri de potasiu din Belarus nu sunt viabile din punct de vedere economic: există un coridor către porturile nordice ale Rusiei, dar distanțele implicate înseamnă că transportul către acestea, pe calea ferată, este prea scump.

Prin urmare, este puțin probabil ca Lukașenko să-i fi eliberat pe principalii prizonieri politici ai țării în schimbul ridicării promise a sancțiunilor americane doar asupra îngrăşămintelor bazate pe săruri de potasiu. Se pare că Minsk se așteaptă ca Washingtonul să ajute și cu logistica exporturilor”, mai scrie Artyom Shraibman.

Opțiuni pentru eludarea sancțiunilor UE

Până în 2021, îngrăşămintele bazate pe săruri de potasiu din Belarus au fost vândute prin portul lituanian Klaipeda. Însă relațiile Belarusului cu vecinul său sunt în criză: un flux constant de baloane cu heliu care transportau țigări de contrabandă și intrau în spațiul aerian lituanian din Belarus a forțat închiderea în mod repetat a aeroportului din Vilnius.

Când Lituania a răspuns prin închiderea frontierei sale, Lukașenko a lăsat peste o mie de camioane lituaniene blocate în Belarus. Iar când Vilnius a redeschis granița, Minsk a refuzat să facă concesii, cerând în schimb contacte politice la nivel înalt.

„Drept urmare, Lituania nu numai că nu este dispusă să își deschidă granița pentru îngrăşămintele bazate pe săruri de potasiu din Belarus, dar face lobby activ pentru noi sancțiuni UE.

Există, ce-i drept, propuneri la Vilnius pentru ca Lituania să fie de acord cu tranzitul îngrășămintelor din Belarus, cu condiția ca trupele americane să fie staționate în Lituania, dar aceasta nu pare încă a fi o idee agreată general.

• Printre posibilele opțiuni pentru eludarea sancțiunilor UE rămase, un scenariu uneori vehiculat implică companii americane care achiziționează îngrăşăminte bazate pe săruri de potasiu în Belarus și apoi le exportă ca fiind al lor.
• Însă nu este clar dacă o astfel de schemă ar fi în conformitate cu litera și spiritul sancțiunilor UE.

O alternativă teoretică la Klaipeda ar putea fi portul polonez Gdansk, dar Lukașenko pare să nu se grăbească să câștige grațiile Varșoviei. Polonia a deschis unilateral două puncte de trecere a frontierei cu Belarus în noiembrie și, în mod firesc, aștepta măsuri reciproce.

Cu toate acestea, prizonierii politici a căror eliberare este cel mai solicitată de Varșovia – jurnalistul Andrzej Poczobut și călugărul polonez Grzegorz Havel – nu s-au numărat printre cei eliberați în ultima eliberare, în ciuda așteptărilor mari”, punctează Artyom Shraibman.

Minskul dorește să-și extindă orizontul ambițiilor

În cele din urmă, una dintre cele mai improbabile rute, dar tot mai discutate, este prin portul ucrainean Odesa. Este greu de imaginat că această rută va fi folosită înainte de a se conveni asupra unui armistițiu: Ucraina îl consideră pe Lukașenko complice la invazia Rusiei, deoarece liderul belarus a permis trupelor ruse să intre în Ucraina prin teritoriul belarus.

Dar tocmai asta ar putea face din aceasta o opțiune tentantă pentru Statele Unite.

„Împlicarea economică a foștilor inamici după război, în special în scopul exportului de îngrășăminte ieftine către fermierii americani, se potrivește perfect cu abordarea lui Trump față de regiune. Pe deasupra, nu ar necesita nicio coordonare cu UE, ceea ce o transformă într-un triumf al realpolitik-ului și al „artei înțelegerii” a lui Trump.

• Minskul nu doar caută să-și reia rolul anterior în regiune; dorește să-și extindă orizontul ambițiilor.
• În ultima deportare a prizonierilor politici, doar laureatul Nobel Bialiatski și opt cetățeni străini au fost trimiși pe ruta obișnuită spre Vilnius.
• Restul au fost transferați în Ucraina, într-o întorsătură neașteptată a evenimentelor pentru Lituania și opoziția belarusă, care se pregătiseră să primească prizonierii eliberați la Vilnius, ca de obicei.

Există două motive evidente pentru această schimbare. Primul este excluderea Lituaniei și a opoziției belaruse în exil din proceduri, demonstrând astfel că Minskul se simte mai confortabil negociind cu țări pragmatice precum Statele Unite și Ucraina.

Al doilea este o încercare flagrantă a Minskului de a se implica în procesul de pace Rusia-Ucraina. Secretarul de presă al lui Lukașenko, Natalia Eismont, a declarat că operațiunea a făcut parte dintr-un schimb de prizonieri de război belaruși care au luptat pentru Rusia și de «ruși răniți»”, explică Artyom Shraibman în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

Ambasadorul Venezuelei în Rusia l-a vizitat pe Lukașenko pe 25 noiembrie și 11 decembrie

Prin încadrarea negocierilor sale cu Statele Unite în contextul discuțiilor Rusia-Ucraina, Lukașenko își demonstrează sprijinul deplin pentru inițiativele de pace ale Washingtonului și disponibilitatea sa de a contribui cât mai mult posibil la acestea.

• Lukașenko și-a început, de asemenea, întâlnirea cu Coale din 12 decembrie, lăudând ultimele eforturi ale lui Trump de a pune capăt războiului și exprimându-și sprijinul pentru acestea.
• Mesajul său este că, în timp ce Kievul și Moscova tergiversează și găsesc defecte în ideile Washingtonului, Minskul este, fără echivoc, de partea SUA. Știind cum apreciază Trump loialitatea – în special din partea unor parteneri neașteptați – Minskul încearcă să câștige puncte cât mai bine poate.
• Mai mult, Lukașenko nu se limitează doar la regiunea sa. În ultimele săptămâni, Minskul s-a oferit, aparent, ca un posibil loc de refugiu pentru liderul venezuelean Nicolás Maduro, pe care Trump dorește să-l vadă înlăturat.

Ambasadorul Venezuelei în Rusia l-a vizitat pe Lukașenko pe 25 noiembrie și 11 decembrie. Apoi, în urma vizitei delegației SUA din 12 decembrie, Lukașenko i-a acordat un interviu soției lui Coale, Greta Van Susteren, jurnalistă la canalul pro-Trump Newsmax, în care și-a declarat deschis disponibilitatea de a-l găzdui pe Maduro la Minsk.

„Putin a primit decenii de integrare și retorică fraternă de la Lukașenko”

Blitzkrieg-ul diplomatic al Minskului pe frontul SUA poate părea extrem de ambițios, dar, de fapt, Lukașenko folosește pur și simplu aceeași abordare în relațiile sale cu Trump care s-a dovedit de mult timp eficientă cu Putin.

„Aceasta constă în identificarea punctelor slabe ale partenerului principal și apoi în a le manipula cu lingușiri, loialitate demonstrativă și oferte neașteptate de servicii de gestionare a crizelor.

• În cazul lui Putin, aceasta a însemnat că Belarus s-a oferit să-l primească pe liderul mercenar rus, Evgheni Prigojin, după revolta sa eșuată.
• În cazul lui Trump, aceasta înseamnă să se ofere să-l primească pe Maduro.

Putin a primit decenii de integrare și retorică fraternă de la Lukașenko. Trump ar putea primi meritul de a fi salvat sute de ostatici în sprijinul candidaturii sale la Premiul Nobel pentru Pace.

Unul vrea sprijin pentru război, altul vrea sprijin pentru negocierile de încheiere a războiului din Ucraina.

Chiar dacă unele idei nu sunt necesare în cele din urmă, entuziasmul și dorința de a fi de ajutor nu vor fi uitate”, încheie Artyom Shraibman.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• SUA vs. China, faza „stealth”. Bombardierul american B-21 Raider, la concurență cu „aripa zburătoare” chineză H-20. Cine va deține cel mai puternic avion din lume?
• Grupul de atac al portavionului USS Gerald R. Ford al Marinei SUA s-a repoziționat la circa 600 km sud-sud-vest de Puerto Rico. Army Recognition: „O distanță de atac rapid față de Venezuela”
• Registrul Militar Unificat, sistemul digital de recrutare al Rusiei, „paralizat” pentru mai multe luni. Hackeri ruși anti-război ar fi lansat un atac cibernetic devastator. „Existau copii de rezervă, dar acum au fost distruse”
• 2026, anul în care Europa va trăi periculos. Trei arene în expansiune ale războiului hibrid. „Kremlinul va încerca să demonstreze că Rusia păstrează inițiativa și rămâne o mare putere”
• „Verticala puterii” din Rusia, interpretată greșit în Occident. După aproape 24.000 de sancțiuni, Moscova rezistă și rămâne provocatoare. „Kremlinul a reușit să mențină loialitatea tuturor regiunilor rusești, fără excepție”