Casa Albă pare să creadă că Belarus este o piesă importantă în puzzle-ul „Ucraina-Rusia”. Dar președintele Alexandr Lukașenko va trebui să depună eforturi mari pentru a menține interesul lui Donald Trump. În drum spre întâlnirea sa cu președintele rus Vladimir Putin, desfășurată în Alaska, pentru discuții despre Ucraina, președintele american l-a sunat pe contestatul lider din Belarus.
Nu a fost cel mai important punct de pe agenda lui Donald Trump, în acea zi, dar va rămâne în memorie ca o premieră diplomatică pentru Belarus. A fost singura dată – în cei treizeci și unu de ani de putere ai lui Lukașenko – când a vorbit, la telefon, cu un președinte american.
Într-o postare pe rețelele de socializare, după convorbirea telefonică, Trump s-a referit la Lukașenko drept „un președinte foarte respectat”. Acest lucru este semnificativ, fiindcă Occidentul nu-l recunoaște pe Lukașenko drept lider legitim al Belarusului și a evitat să-l numească „președinte” din anul 2020.
Trump i-a mulțumit, de asemenea, lui Lukașenko pentru recenta eliberare a șaisprezece prizonieri (a evitat să-i numească „politici”) și a spus că speră că mai mulți vor fi în curând eliberați, notează Artyom Shraibman pentru Carnegie Endowment for International Peace.
„Trump a fost chiar de acord să se întâlnească personal cu Lukașenko, deși nu a fost specificată nicio dată. Potrivit informațiilor de a Minsk, Trump a spus că va veni în Belarus cu familia sa – ceea ce, dacă se va întâmpla, ar fi o victorie majoră pentru Lukașenko, care este tratat ca un paria de majoritatea capitalelor occidentale.
Două zile mai târziu, Trump a folosit din nou o postare pe rețelele de socializare pentru a-l îndemna pe «puternicul lider» Lukașenko să elibereze prizonierii politici. Președintele SUA a spus că există până la 1.300 prizonieri în închisorile din Belarus, ceea ce este chiar puțin mai mult decât numărul dat de majoritatea organizațiilor pentru drepturile omului.
În al doilea rând, eforturile pe termen lung ale societății civile din Belarus au reușit să transforme subiectul prizonierilor politici într-o problemă-cheie în relațiile Minskului cu Occidentul. Sancțiunile au fost legate de această problemă-cheie de mulți ani”, continuă Artyom Shraibman.
În al treilea rând, negocierile în curs pentru a pune capăt războiului din Ucraina au concentrat atenția lui Trump asupra acestei părți a lumii. Lukașenko a reușit, aparent, în încercările sale de a convinge Washingtonul că poate facilita o relație constructivă cu Moscova.
„John Coale, avocatul lui Trump devenit trimis al SUA, care a vizitat Minsk de două ori, a declarat recent că Statele Unite l-au folosit pe Lukașenko pentru a-i transmite mesaje lui Putin. Iar apelul Trump-Lukașenko, cu câteva ore înainte de întâlnirea lui Trump cu Putin în Alaska, sugerează că liderul belarus joacă un fel de rol.
Pe viitor, Lukașenko ar putea încerca să transforme încrederea Casei Albe în îmbunătățiri concrete ale relației SUA-Belarus.
Rezultatul summit-ului Putin-Trump a fost o altă veste bună pentru Lukașenko. Având în vedere că discuțiile dintre Statele Unite și Rusia par să continue, Minsk poate începe să-și planifice următoarea mișcare. Dacă rezultatul ar fi fost diferit și Putin și Trump s-ar fi certat, fereastra de oportunitate diplomatică a lui Lukașenko s-ar fi închis brusc.
Trebuie să recunoaștem că Minsk este conștient că tot ce a primit de la Washington până acum au fost tweet-uri, vizite oficiale și amabilități. Lukașenko – arhitectul relației de lungă durată dintre Belarus și Rusia, de tipul «petrol pentru sărutări», ar trebui să știe mai bine decât oricine că fanfara și lingușirea sunt adesea un substitut pentru acțiuni reale.
După vizita din iunie a lui Coale și a trimisului american Keith Kellogg, oficialii belaruși au început să sugereze că doresc să vadă niște pași concreți din partea Washingtonului înainte de a face alte concesii.
Și, în interviul său din august pentru revista Time, Lukașenko a numit două obiective: normalizarea relațiilor diplomatice cu Statele Unite și ridicarea sancțiunilor americane împotriva Belarusului”, amintește Artyom Shraibman.
Este posibil să vedem Minskul continuând să elibereze grupuri mici de prizonieri politici, iar Washingtonul luând măsuri pentru a repara legăturile dintre cele două țări: poate că unele sancțiuni identificate de Lukașenko vor fi ridicate sau ambasada SUA la Minsk va fi redeschisă, mai scrie Artyom Shraibman în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
Dar – continuă acesta – este, de asemenea, posibil ca întregul proces să eșueze.
„Impulsivul Trump și-ar putea pierde interesul – mai ales dacă Lukașenko nu se dovedește a fi la fel de maleabil pe cât se așteaptă Casa Albă de la liderul unei țări cu influență a Belarusului.
În același timp, contextul internațional mai larg rămâne crucial. Neînțelegerile din negocierile privind Ucraina ar putea fie să accelereze încălzirea relațiilor dintre SUA și Belarus, fie să le readucă rapid la starea lor anterioară precară.
Dacă discuțiile dintre SUA și Rusia vor eșua într-adevăr, atunci Occidentul nu va mai fi interesat de nicio deschidere din partea Belarusului. Iar încercările Minskului de a atrage atenția Washingtonului ar începe să provoace iritații serioase la Moscova.
Chiar și după convorbirea telefonică istorică cu Trump, Lukașenko se confruntă cu o luptă dificilă.
Nu în ultimul rând, capacitatea scurtă de concentrare a lui Trump înseamnă că timpul este esențial pentru Lukașenko”, încheie Artyom Shraibman.
RECOMANDAREA AUTORULUI: