OPORTUNITATE, NAȚIONALISM și TEAMĂ. Cum exercită liderii Chinei CONTROL asupra societății

O femeie de rând, Gong Wanping, se trezește zilnic la ora 5.10 dimineață pentru a-și întreține fiul, care studiază limba engleză și chimie, scrie cotidianul The New York Times. Dacă Li Qiucai, în vârstă de 17 ani, va trece de testul colegiului și va ajunge la o universitate de top, i se poate îndeplini visul de a deveni manager în domeniul tehnologic și totul se poate schimba. „El este drumul nostru spre ieșirea din sărăcie”, speră Gong Wanping, declarându-se mândră de succesul economic al Chinei. „Nu îmi pasă de lideri, iar liderilor nu le pasă de mine”, spune ea.

„Gong Wanping și milioane de chinezi au un aranjament tacit cu Partidul Comunist. Guvernul promite o viață bună oricui muncește din greu, chiar și copiilor din mediul rural. În schimb, aceștia nu se implică în politică, ignoră protestele oamenilor ale căror case sunt demolate forțat și acceptă panourile de propagandă politică instalate în orașe. Ani întregi, analiștii occidentali au crezut că poporul chinez, după ce a îndurat decenii de dificultăți în timpul regimului Mao, va tolera sistemul partidului unic în schimbul creșterii veniturilor și apariției libertăților sociale, până în ziua în care noua națiune prosperă va cere și libertăți politice. Dar s-a întâmplat exact invers. Veniturile au crescut, iar liderii autoritariști din China au consolidat puterea.

MARIUS TUCĂ SHOW Eugen Teodorovici îl numește pe Bolojan trădător de țară. Ce acuzații îi aduce fostul ministru premierului demis

23:00

SPORT Secretarul de Securitate Internă din SUA celebrează eliminarea Iranului de la Cupa Mondială: „Sunt bucuros că nu se vor mai întoarce”

22:58

Președintele Xi Jinping ar putea rămâne la putere pe viață. Pe măsură ce China a devenit mai bogată, Occidentul a presupus că ar urma să apară libertăți politice. Acum, China este superputere economică, dar s-a întâmplat exact invers„, comentează editorialiștii Amy Qin și Javier Hernandez într-un articol publicat în cotidian sub titlul „Cum exercită liderii Chinei control asupra societății: Oportunitate, Naționalism, Teamă.

Regimul chinez a oferit educația ca drum spre mobilitatea socială, a permis inițiativele private prin înlăturarea preceptelor confucianiste și marxiste în domeniul comercial și a cultivat naționalismul puternic. Este imposibil de aflat câți chinezi contestă sistemul politic, dat fiind că foarte puțini îndrăznesc să se pronunțe în public. Mulți analiști și diplomați occidentali au început să își dea seama că ipoteza reformelor politice din China ar putea fi falsă. „Mentalitatea chineză este foarte practică. Din copilărie, chinezilor li se spune să nu fie idealiști, să nu fie diferiți. Sunt încurajați să supraviețuiască, să intre în competiție, să exceleze, dar în cadrul sistemului”, explică istoricul Xu Zhiyuan.

Un element de mobilitate socială este educația, mai ales examenul de admitere la colegiu, numit gaokao. Deși gaokao este un simbol al oportunităților, este și un instrument de control social. Teoreticienii cred că este o tactică inteligentă de guvernare împrumutată din keju, sistemul confucianist de examinare care a selectat funcționarii guvernamentali în China timp de peste 1.300 de ani. (…) În China modernă, afectată de corupție, gaokao este considerat relativ corect și incoruptibil, însemnând că cei care sunt respinși nu prea pot da vina pe guvern. „Sistemul permite Guvernului să spună: «dacă nu aveți succes, doar voi sunteți de vină, nu ați depus suficiente eforturi. Este vorba de o modalitate puternică de a guverna»”, explică Yong Zhao, profesor la Universitatea din Kansas.

În contextul în care sistemul de admitere în universități este avantajos în principal pentru elitele urbane, mulți tineri din zonele rurale optează pentru a se înscrie în Partidul Comunist. „Acceptarea antreprenorilor privați în partid a consolidat o anumită stare a dependenței reciproce între partidul-stat și economia privată”, argumentează Kellee Tsai, decanul Facultății de Științe Umaniste a Universității din Hong Kong. Chiar și așa, regulile concurențiale au tendința de a favoriza companiile de stat.

Un alt element de coeziune socială care favorizează Partidul Comunist este naționalismul. „Politicile naționaliste contribuie la coeziunea oamenilor cu partidul, nu între ei”, observă Minxin Pei, profesor la Colegiul Claremont McKenna.

Foto: Hepta