Raport al SUA: Iranul ar putea fabrica BOMBA ATOMICĂ în interval de 10-14 luni

Iranul ar putea îmbogăți suficient uraniu pentru a se dota cu bomba atomică în interval de două până la patru luni și ar avea apoi nevoie de opt până la zece luni să fabrice această armă, au declarat luni autorii unui nou raport american citat de AFP.

Institutul pentru știință și securitate internațională, organizația non-profit independentă care a publicat acest raport, vine să sprijine declarațiile secretarului american al Apărării, Leon Panetta, care a afirmat luna trecută că Iranul ar avea nevoie de „aproximativ un an” pentru a produce bomba nucleară, dacă Teheranul ar lua o astfel de decizie.

Bazat pe datele colectate de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA), acest raport arată că cele „două-patru luni” ale primei faze corespund necesității obținerii celor 25 de kilograme de uraniu puternic îmbogățit necesare fabricării bombei nucleare.

ACTUALITATE Anul 2025, unul fără precedent în Europa. Incendii devastatoare și inundații catastrofale în Spania. Ne vom obișnui cu dezastrele climatice?

13:28

SPORT A PLECAT de la echipa din Superliga. „Este o despărțire dureroasă”

13:16

„Iranul ar putea cerceta capacitatea de a produce suficient uraniu (pentru fabricarea armelor) mai rapid decât inspectorii AIEA ar putea detecta”, mai avertizează raportul.

„Dacă Iranul ar reuși să producă suficient (uraniu) pentru o armă nucleară, procesul de fabricare care ar urma ar putea să nu fie detectat înainte ca Iranul să își testeze aparatul nuclear în subteran sau să prezinte realizarea sa”, adaugă acest raport.

Autorii au concluzionat că cel mai bun mod de a împiedica Teheranul să obțină o astfel de armă este de a-l „împiedica să acumuleze suficientă materie nucleară explozivă”.

Însă într-un interviu pentru săptămânalul german Der Spiegel publicat luni, liderul diplomației iraniene, Ali Akbar Salehi, a reafirmat dreptul statului său de a utiliza energia nucleară în scopuri pașnice.

În același timp, acesta a propus un compromis pentru a limita „în mod voluntar” nivelul de îmbogățire a combustibilului nuclear, în schimbul unei furnizări de uraniu îmbogățit din partea unor state terțe.