Republica epurată Turcia, la un an de la „lovitura de stat” anti-Erdogan

Demonstrații masive vor avea loc astăzi în Turcia, pentru a marca ziua de 15 iulie, când în urmă cu un an tentativa de răsturnare a regimului Erdogan a eșuat, după ce doar o mică parte a armatei turce a încercat să preia controlul asupra țării. Privind la anul care a trecut de atunci și la măsurile apropiate de ale unui dictator, luate de Erdogan, există voci care se îndoiesc de autenticitatea acestei tentative de puci, care nu avea, prin dimensiunile sale, nicio șansă de reușită, în schimb a fost scuza perfectă pentru Erdogan de a-și întări fără cale de întoarcere puterea în statul turc și de a elimina din sistemul public oamenii care nu îl susțin. 

Săptămâna trecută, în Istanbul s-au adunat sute de mii de turci, în urma unui marș „al Justiției”, de 450 de kilometri, îndreptat împotriva regimului Erdogan, care este acuzat că în anul care a trecut a organizat o veritabilă „a doua lovitură de stat”, prin epurările pe care le-a făcut și prin care a arestat în jur de 50.000 de persoane și a eliminat din sistemul public peste 150.000 de militari, polițiști, magistrați, profesori sau jurnaliști. Aproape 200 de jurnaliști turci se află acum în închisoare, mulți alții fiind nevoiți să părăsească Turcia de frica represaliilor regimului Erdogan.

EXCLUSIV Mită de 450.000 de euro pentru un proiect de stocare a energiei, la Gheorgheni. Directorul unei companii din Slovenia și complicele său român au fost arestați sâmbătă seară. Gândul a aflat cine sunt persoanele implicate în dosarul DNA și publică toate detaliile afacerii

23:31

DIPLOMAȚIE Ce a obținut SUA după vizita lui Xi Jinping la Washington. China cumpără cărbune american, iar Washingtonul primește noi angajamente de la Beijing

22:14

Erdogan se va adresa sâmbătă Parlamentului, exact la ora la care acesta a fost bombardat de militarii care încercau să îl dea jos pe Erdogan în urmă cu un an. Un miting imens de susținere va avea loc pe podul de peste Bosfor, unde au avut loc ciocniri armate în 2016. Orașele sunt împânzite cu reclame care eroizează evenimentele de pe 15 iulie, arătând cum poporul s-a opus militarilor puciști.

Pusă în context, situația din Turcia arată că s-a ajuns aici și din vina celor care acum îl acuză pe Erdogan de dictatură, arată o analiză Foreign Policy. Măsurile pe care Erdogan le lua, nu doar după 2016, împotriva oponenților săi politici, aveau susținerea populară nu doar a bazinului său electoral, ci și a unor partide de opoziție și chiar a unor jurnaliști care acum sunt persecutați ca fiind guleniști.

Cu ani înainte de tentativa de puci, când Erdogan băga la închisoare jurnaliștii care se opuneau agendei sale politice, alți reporteri și editori îl susțineau. Pe atunci însă, Erdogan și Gulen erau aliați politici, iar mulți jurnaliști „guleniști” acum opresați îi făceau galerie lui Erdogan.

Chiar și masivul marș pentru Justiție, de la Ankara la Istanbul, care a strâns recent sute de mii de oameni, unii spun chiar un milion, care au protestat față de regimul Erdogan, trebuie pus în context. Condus de politicianul de opoziție Kemal Kilicdaroglu, liderul CHP (Partidul Republican), acesta este unul dintre cei din Opoziția parlamentară care a susținut măsurile lui Erdogan, imediat după tentativa de puci de anul trecut. Chiar și acest imens marș de protest a fost organizat abia după ce unul din membrii CHP, Enis Berberoglu, a fost arestat, imunitatea parlamentară fiindu-i suspendată pentru acuze de terorism. Însă chiar partidul CHP a fost unul dintre cele care a susținut această măsură legislativă privind eliminarea imunității parlamentare, atunci când Erdogan a promovat-o împotriva politicienilor kurzi, arată Foreign Policy.

La finalul marșului, liderul din opoziție nu a părut prea interesat să ceară justiție pentru turci, ci a lansat aceleași acuzații ca și Erdogan împotriva „guleniștilor”. „În mod clar, atât liderii țării cât și opoziția – bazându-ne pe retorica lui Kilicdaroglu – se simt confortabil folosind sistemul legal turci ca pe o armă pentru propriile câștiguri, indiferent de consecințe”, arată analiza Foreign Policy.

În aprilie 2017, Erdogan și-a sporit și mai mult puterile, prin modificarea Constituției. Majoritatea cetățenilor turci s-au pronunțat, la limită, cu 51% în favoarea proiectului de instituire a sistemului prezidențial, situație care îi oferă prerogative sporite președintelui Recep Tayyip Erdogan. Corectitudinea votului a fost pusă la îndoială de mai mulți observatori independenți. Comisia Electorală a luat atunci o măsură extrem de controversată: au fost acceptate la numărătoare și voturile fără ștampilă oficială, cu excepția cazurilor când se poate dovedi că ele au fost aduse din afara secțiilor de votare.

În urma acestui referendum, Turcia va deveni de facto o republică prezidențială, în care Erdogan poate rămâne președinte până în 2029. Schimbările constituționale propuse de Erdogan reprezintă cele mai mari modificări ale sistemului de guvernare al statului turc, de la înființarea republicii de către Kemal Ataturk, în 1923.

Recep Tayyip Erdogan susținea că vrea modernizarea țării și eficientizarea procesului decizional prin înlocuirea republicii parlamentare cu cea prezidențială. În momentul de față, puterea executivă este deținută în Turcia de Guvernul condus de prim-ministru, numit de Parlament. Recep Erdogan vrea ca președintele, ales prin votul direct al cetățenilor, să dețină puterea executivă.

Introducerea sistemului prezidențial îi va conferi lui Recep Erdogan puteri sporite, iar funcția de prim-ministru va dispărea (sau va fi subordonată președintelui). Proiectul de modificare a Constituției prevede ca următoarele alegeri prezidențiale și parlamentare să aibă loc pe 3 noiembrie 2019. Recep Erdogan, devenit în 2014 președinte (o funcție mai degrabă onorifică, având prerogative reduse), va dobândi atribuții executive totale și va putea rămâne în postul cel mai înalt al statului turc până în anul 2029.

Criticii lui Recep Erdogan denunță o încercare de consolidare a puterii și a tendințelor autoritariste.

Pachetul de schimbări propus de Erdogan a cuprins 18 amendamente și a ajuns la referendum pentru că nu a primit susținerea a două treimi din Parlament.

Cele mai importante schimbări supuse votului popular au fost:

– posibilitatea ca președintele să numească direct miniștrii și înalții demnitari.

– eliminarea postului de prim-ministru, deținut în prezent de Binali Yildirim, precum și crearea funcției de vicepreședinte.

– președintele va putea interveni direct în justiție.

– președintele decide instaurarea stării de urgență.

– președintele nu ar mai trebui să fie neutru politic, ca în prezent. Astfel Erdogan ar putea să revină și la conducerea partidului AKP, care deține majoritatea parlamentară.

– numărul parlamentarilor ar crește de la 550 la 600, iar vârsta minimă pentru a fi ales ar scădea la 18 ani.

– președintele ar putea fi suspendat de Parlament. În prezent, el poate fi doar anchetat de parlament pentru trădare.

– tribunalele militare sunt abolite.

– președintele poate numi 4 dintre cei 13 judecători ai celei mai înalte instanțe din Turcia.

– sub noul sistem, Erdogan va putea să participe la încă două cicluri electorale de câte 5 ani, adică în 2019 și 2024, pe care dacă le câștigă, poate rămâne președintele Turciei încă 12 ani de acum încolo.