România, în pragul unei crize energetice după ce Kazahstanul, principala sursă de petrol a țării, a oprit exporturile pe fondul atacurilor cu drone

Din cauza atacurilor asupra petrolierelor din Marea Neagră, Kazahstanul a întrerupt transporturile de țiței către terminalul Consorțiului Conductei Caspice de lângă Novorosiisk. Oprirea acestor livrări este o amenințare directă la adresa securității energetice a României, deoarece aceasta era principala sursă de importuri de țiței a țării. Scoaterea din funcțiune a acestei rute pune o presiune uriașă pe capacitatea de rafinare internă și riscă să provoace scumpiri masive la pompă.

Pe lângă producția internă, România importă aproximativ 77% din necesarul de petrol, dintre care 63% din țițeiul necesar provenea din Kazahstan. De aici, România a importat în anul 2025 circa 5,5 milioane de tone de petrol, pentru care a plătit aproximativ 2,5 miliarde de euro. Tot acest flux este esențial pentru funcționarea singurelor unități de procesare active din țară: Petromidia și Petrobrazi.

EXCLUSIV Ce s-a întâmplat cu dosarele deschise de Florin Salam și fiica lui, pe numele lui Costeluș de la Clejani. Cine a fost cuțitarul devenit vedetă

05:00

SCANDALOS Andrei Caramitru s-a speriat că se întorc în România „cocalarii, interlopii, clanurile, dacii liberi”, după votul din Germania: „Îi apucă pandaliile și violența pe aici vai de capul nostru”

00:14

 Loading ...

Petromidia, deținută de Rompetrol/KMG International, un grup controlat de compania kazahă KazMunayGaz, este alimentată integral cu țiței din Kazahstan prin Marea Neagră și acoperă cea mai mare parte din necesarul de carburanți pentru piața internă. În ceea ce privește rafinăria Petrobrazi din Ploiești, deținută de OMV Petrom, deși folosește și producție de țiței internă, depinde parțial de importurile din Kazahstan pentru a-și completa capacitatea.

Ce a determinat Kazahstanul să sisteze exportul de petrol

Terminalul maritim de lângă orașul rusesc Novorossiisk a fost ținta unor atacuri repetate cu drone din partea Ucrainei în ultima perioadă, unde mai multe nave au fost vizate sau avariate în timpul încărcării. Prin urmare, companiile maritime de transport au devenit reticente în a-și trimite petrolierele într-o zonă de război maritim. Drept urmare a acestor atacuri, rezervele de stocare de la terminal s-au umplut, ceea ce a obligat Kazahstanul să suspende total pomparea țițeiului prin conducte către acest port.

Dacă acest blocaj durează mai mult de câteva săptămâni, rafinăria Petromidia va fi obligată să își reducă activitatea sau chiar să intre în revizie tehnică forțată din lipsă de materie primă. Mai mult, prețurile la pompă vor exploda deoarece benzinăriile din România vor transfera rapid costurile logistice și penuria de stocuri către consumatori.

Pe lângă Kazahstan, Azerbaidjanul este al doilea mare exportator de petrol către România, urmat de Libia, dar o alternativă la petrolul kazah este greu de găsit. Din cauza sancțiunilor aplicate Rusiei, România nu poate cumpăra țiței rusesc Urals. Mai mult, găsirea unor rute alternative pentru petrolul din Kazahstan, cum ar fi ruta transcaspică prin Azerbaidjan și Georgia, implică volume mult mai mici și costuri logistice uriașe.

Războiul din Orientul Mijlociu, un alt factor care dă peste cap piața petrolieră

Problema din Marea Neagră coincide cu o criză energetică internațională mai amplă, generată de tensiunile militare dintre SUA și Iran care au blocat tranzitul petrolier prin Strâmtoarea Ormuz și Golful Persic. Acest lucru înseamnă că România și restul Europei nu pot apela cu ușurință la rezervele din Orientul Mijlociu, opțiunile de înlocuire fiind extrem de limitate.

După blocajul Strâmtorii Ormuz, gruparea Houthi amenință să închidă și Strâmtoarea Bab-el-Mandeb, un alt punct strategic în comerțul internațional. În primă fază, rebelii din Yemen au blocat tot exportul către Bab-el-Mandeb al petrolului din Arabia Saudită către Asia și au forțat astfel petrolierele să urmeze o rută ocolitoare prin Canalul Suez pentru a ocoli Africa. Toate aceste restricții de export duc la creșterea cotațiilor internaționale ale petrolului și, prin urmare, la scumpiri mari ale carburanților.