SECRETUL ținut ascuns 40 de ani de președintele uneia dintre cele mai mari țări din lume: TORTURA DIN TINEREȚE. „Începea interogatoriul. De obicei cu șocuri electrice”

Președintele Braziliei, Dilma Rousseff, a fost torturată la vârsta de 22 de ani, când lupta împotriva dictaturii militare, cu șocuri electrice și lovituri puternice care i-au deplasat maxilarul, potrivit unei mărturisiri inedite pe care a dat-o publicității luni, relatează AFP.

Rousseff, în vârstă de 64 de ani, a relatat faptele în urmă cu 11 ani în fața Consiliului pentru Drepturile Omului din statul Minas Gerais care acorda indemnizații victimelor regimului militar (1964-1985), dar abia acum a fost dezvăluit conținutul acestei mărturii.

„Începea interogatoriul. De obicei cu șocuri electrice din ce în ce mai puternice și ședințe de pau de arara (metodă de tortură braziliană în care deținutul era suspendat cu capul în jos de o bară, cu mâinile și picioarele legate), la care nu reziști prea mult timp”, a declarat Rousseff.

În 1970, ea a fost arestată și încarcerată timp de trei ani la Rio de Janeiro, Sao Paulo și Belo Horizonte (statul Minas Gerais), unde a început să militeze la vârsta de 16 ani.

Tot aici ea a trăit și cele mai dure momente ale represiunii orchestrate de militarii care o acuzau că este complice la un plan de fugă al unui lider al gherilei, ceea ce ea a negat permanent.

Torționarii săi o loveau adeseori și o amenințau că o desfigurează. Loviturile i-au lăsat urme și chiar i-au deplasat maxilarul. „Maxilarul meu s-a deplasat, ceea ce îmi provoacă probleme până în ziua de azi”, a declarat ea.

Rousseff, prima femeie din Brazilia care a devenit președinte, susține că poartă în ea urmele torturii: „fac parte din mine”.

Moștenitoarea politică a fostului președinte Luiz Inacio Lula da Silva, din cadrul Partidului Muncitorilor (stânga), ea a instalat în mai Comisia Adevărului, destinată să facă lumină asupra crimelor comise în timpul regimului militar.

Brazilia a înregistrat oficial 400 de morți și dispăruți în timpul regimului militar, față de 3.200 în Chile și 30.000 în Argentina.