Prin discuțiile despre vârsta de pensionare și cuantumul pensiei, magistrații sunt târâți „într-un război artificial” în care miza este alta decât cea prezentată, spune Bogdan Pîrlog, prim-procuror al Parchetului Tribunalului București, într-o postare pe Facebook, analizată de hotnews. „Explozia de panică și săritul la gâtul celuilalt, arătatul cu degetul către pensionari face deliciul penalilor”, comprimă magistratul.
„Am urmărit delirul recent privind pensiile și veniturile magistraților și nu pot să nu remarc fractura logică dintre pozițiile exprimate public de politic și magistratură și realitatea factuală. Mi se pare că suntem târâți într-un război artificial în care miza este cu totul alta decât cea prezentată”, afirmă Pîrlog.
Pîrlog, care împlinește 51 de ani în decembrie, subliniază că el a decis să nu folosească dreptul de pensionare timpurie pe care îl are prin calitatea de magistrat.
„Personal, în mai puțin de două luni îndeplinesc condițiile de pensionare și nici nu sunt interesat să mă pensionez în următorii 10 ani. Cel mai probabil noua lege nu mă va afecta, dar nu aceasta este problema. Și nici faptul că opțiunea mea este să nu mă pensionez”, explică el.
El subliniază că multe din discuțiile actuale sunt inutile întrucât sunt chestiuni deja clarificate prin lege sau prin decizii ale Curții Constituționale sau a Curții de Justiție a UE.
„Diferența, față de alte momente istorice în care s-au desfășurat procese similare, este dată de situația precară, în colaps, după mai mult de un deceniu de asalt sistematic al ”penalilor” ajutați consistent de un segment din interiorul magistraturii, în care se regăsește sistemul judiciar, pe fondul disoluției accentuate a statului de drept ca urmare a unor eforturi îndelungate de demolare instituțională promovată de diverse grupuri de interese ajunse în poziția decizională care să le permită influențarea politicilor publice, și, totul, în contextul existenței, la granița de est, a unui război în plină desfășurare”, postează Pîrlog.
El invită publicul „să facă o analiză comparativă a presupuselor câștiguri pe care demersurile actualei guvernări în privința magistraților le-ar aduce, versus costurile pe care accentuarea exponențială a dezastrului din sistemul judiciar le-ar presupune.
„Un calcul matematic simplu, luând artificial ca punct de referință veniturile cele mai mari din sistem, să spunem 5000 de euro, aproape dublu față de venitul mediu în profesie (să nu uităm că majoritatea absolută a magistraților se regăsesc la judecătorii și parchetele de pe lângă acestea, și au o vechime în profesie relativ redusă, ceea ce duce la venituri mai mici de 2000 de euro) și luând în considerare un număr de 7000 de judecători și procurori, cumulat, constatăm că, dacă nu s-ar mai plăti niciun leu s-ar ajunge la o economie anuală de maxim 420 de milioane de euro (cam cât se ia la un tun mediu într-un municipiu mai răsărit). Revin, în real suma ar fi cam la jumătate”, explică procurorul.
Dar efectele unei astfel de decizii sunt mult mai grave decât economia făcută. „Deci, dacă mâine am aboli sistemul judiciar, ar rămâne la buget în jur de maxim 400 de milioane de euro. Dacă eliminăm total și pensiile magistraților, mai economisim vreo 200 de milioane anual. Deci, dacă de mâine nu mai plătim nici magistrații activi și nici magistrații pensionari vom „salva„ la buget între 400 și 600 de milioane de euro anual.
Pe de altă parte, nicăieri în lume nu s-a încercat experimentul eliminării sistemului judiciar, nici măcar în Congo sau în Afganistan”, continuă el.
„Explozia de panică și săritul la gâtul celuilalt, arătatul cu degetul către pensionari face deliciul penalilor. De asemenea am o incompatibilitate organică raportat la asocierea cu actualul CSM, nu mai spun cu echipa de „negociatori” care „ne reprezintă”, afirmă Pîrlog. „Cred că cea mai eficientă abordare este refuzul de a participa la acest circ și, mai vedem la CCR.”
„În rest, senzația mea este că ne batem peste cadavrul putrefiat al sistemului de justiție. Iar cetățeanul este principalul perdant. Dar, pierde pe mâna lui. Constat că niciuna dintre problemele reale ale sistemului judiciar nu este nici măcar marginal abordată de către guvernanți”, încheie magistratul.