CCR. Decizia pe sesizările trimise de Avocatul Poporului în legătură cu OUG privind starea de urgență, în pronunțare

Curtea Constituţională a rămas în pronunţare, miercuri, pe sesizările trimise de Avocatul Poporului în care sunt reclamate prevederi din OUG-uri referitoare la regimul stării de urgenţă

În data de 6 mai 2020 a avut loc ședinţa publică de judecată, desfăşurată în sistem videoconferinţă, în sală fiind prezenţi doar preşedintele CCR, Valer Dorneanu, doi magistraţi asistenţi, precum şi reprezentantele Avocatului Poporului şi Ministerului Public, potrivit Agerpres.

Prima sesizare a fost trimisă la CCR pe data de 10 aprilie şi se referă la neconstituţionalitatea unor prevederi din OUG nr. 36/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgenţă instituite prin Decretul nr. 195/2020.

FLASH NEWS Incident grav de securitate cibernetică în Canada. Agenți AI au încercat să spargă un sistem al Guvernului de la Ottawa. Ce au descoperit autoritățile

09:34

REACȚIE Siegfried Mureșan îl atacă pe Sorin Grindeanu a doua zi după votul din Parlament: „A venit, a glumit, a mințit și apoi a fugit”

09:17

În opinia Avocatului Poporului, OUG nr. 36/2020 aduce atingere prevederilor art. 1, alin. 5 coroborate cu cele ale art. 141 din Constituţie privind principiul securităţii juridice, în componenta referitoare la calitatea legii, dat fiind faptul că nu a fost solicitat avizul Consiliului Economic şi Social (CES) la elaborarea sa.

Consilierul Avocatului Poporului, Ileana Frimu, a susţinut că în cazul OUG 36/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgenţă instituite prin Decretul 195/2020 era obligatorie consultarea CES.

„Dacă s-ar considera că Parlamentul şi Guvernul pot oricând adopta acte normative cu ignorarea Consiliului Economic şi Social s-ar anihila însăşi existenţa acestuia ca organ cu atribuţii constituţionale care are rolul de a garanta, în cadrul unui proces democratic de legiferare, că legile nu instituie soluţii arbitrare sau discreţionare. Prin urmare, în lipsa solicitării avizului, într-un domeniu în care era obligatorie consultarea CES, aşa cum este domeniul raporturilor de muncă, de serviciu, al cadrelor militare în activitate, poliţiştilor, soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, face ca acest act normativ adoptat în acest fel să fie neconstituţional”, a spus Ileana Frimu.

În schimb, reprezentanta Ministerului Public a susţinut că se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că la momentul elaborării OUG 36/2020 nu exista obligativitatea pentru Guvern de a solicita avizul CES, motiv pentru care soluţia şi considerentele unor decizii anterioare ale CCR nu pot fi aplicate în această cauză, circumstanţele legislative de ordin infra-constituţional fiind diferite.

* În a doua sesizare, trimisă la CCR pe data de 16 aprilie, Avocatul Poporului a formulat excepţii de neconstituţionalitate cu referire la două articole din OUG nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, precum şi prevederi din OUG nr. 34/2020 (care modifică OUG 1/1999).

În opinia Avocatului Poporului, prevederile art. 14 lit. c indice 1) – f) din OUG 1/1999 sunt neconstituţionale, întrucât permit preşedintelui României să legifereze în domenii pentru care Legea fundamentală cere intervenţia legiuitorului primar sau a celui delegat prin modificarea unor legi organice şi prin restrângerea efectivă a exerciţiului drepturilor omului.

Reprezentanta Ministerului Public a arătat că este vorba de competenţe „legate” ale preşedintelui şi ale Parlamentului – preşedintele a decretat instituirea stării de urgenţă şi a solicitat aprobarea Parlamentului, care a încuviinţat măsura şi apoi prelungirea ei.

Avocatul Poporului a mai apreciat în sesizare că art. 28 din OUG 1/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este formulat într-un mod atât de general, încât normele legale sunt lipsite total de previzibilitate şi claritate, ceea ce determină imposibilitatea destinatarului legii, şi anume persoana care ar încălca prevederile art. 9 din OUG 1/1999, de a-şi stabili conduita de urmat, în lipsa unei descrieri riguroase a unei fapte contravenţionale.

„Prevederile aticolului 9 şi ale aticolului 28 din OUG 1/1999, pe lângă această obligaţie mult prea generală de a respecta anumite norme, stabilesc şi sancţiuni contravenţionale fără a oferi minime criterii în aplicarea acestora, în mod diferenţiat. În acest context, sunt create premisele unei interpretări subiective şi discreţionare de către agenţii constatatori a normelor legale, (…) în lipsa unor repere obiective de apreciere şi a unei fapte individualizate. Or, această manieră generală de legiferare aduce atingere unor principii constituţionale, printre care principiul legalităţii, care presupune existenţa unor norme de drept precise şi previzibile în aplicarea lor”, a explicat reprezentanta Avocatului Poporului.

Pe de altă parte, a spus Ileana Frimu, lipsa definirii conţinutului constitutiv şi juridic al faptelor ce constituie contravenţii, în afara unor criterii obiective, va pune contravenientul în situaţia să-şi demonstreze nevinovăţia prin faptul că nu a săvârşit fapta respectivă, care nu este descrisă în mod concret în niciun act normativ.

Referitor la reglementarea contravenţiilor, reprezentanta Ministerului Public a apreciat că trebuie analizată „prin filtrul situaţiei de excepţie”, şi anume starea de urgenţă.

Excepția de neconstituționalitate este disponibilă aici.