Dezvăluirile reputatului avocat Marian Nazat despre TENEBRELE Justiției: “Sper să aibă cineva curajul să împiedice o întoarcere la practicile odioase din urmă cu câțiva ani” / Mesajul alarmant către Nicușor Dan: „Recomand Președintelui să citească cu mare ATENȚIE Constituția!”

10 ani procuror, de 28 de ani avocat, un om cu o vastă experiență, care în 1987 și-a început activitatea la Turnu Măgurele, apoi a venit la București unde a avut de descifrat cazuri celebre în istoria criminalisticii. Este vorba despre avocatul Marian Nazat. Azi, avocatul Nazat a devenit un rafinat observator al evenimentelor din lumea juridică, motiv pentru care Gândul a realizat un amplu interviu în care fostul acuzator, actual apărător al drepturilor cetățenilor în Justiție pune degetul pe răni care încă nu s-au închis, inclusiv momentul alegerilor anulate din decembrie 2024. Cartea sa, lansată de curând, “Am fost cândva procuror” este o radiografie literar-documentară a vremurilor trăite din 1987 încoace și demantelează zbuciumul unui anchetator care, la un moment dat, s-a decis să plece din sfera unei Justiții care devenise din ce în ce mai sufocantă, mai politizată. Interviul scoate la iveală lucruri care ar trebui să pună pe gânduri decidenții zilelor noastre, pentru că Justiția are nevoie de soluții rapide pentru a se schimba, iar societatea are nevoie de o altă viziune pentru a se dezvolta într-o lume copleșită de ură, violență, incompetență, incultură și deprofesionalizare.

Vezi galeria foto
6 poze

„Justiția post-decembristă s-a născut dintr-un asasinat judiciar, din asasinarea judiciară a soților Ceaușescu. Este un păcat pe care îl purtăm încă…”

La data de 1 ianuarie 1997, Marian Nazat și-a pus demisia pe masa Procurorului General, la vremea aceea Nicolae Cochinescu. A trecut, fără regrete, de partea cealaltă a baricadei, în avocatură. De atunci și până azi, toți vrem să aflăm de la un cunoscător al ambelor tabere cât de rău a ajuns sistemul judiciar din România și dacă s-au făcut cumva și pași constructivi. Suntem, oare, pe drumul cel bun? Sau e din ce în ce mai rău?

SOCIAL Câte calorii conțin 100 de grame de șorici și ce beneficii oferă organismului, potrivit dr. nutriționist Mihaela Bilic

23:51

ULTIMA ORĂ Nicușor Dan profețește că va rezista coaliția de guvernare: „Nu văd niciun motiv să se rupă”

23:39

“S-au făcut și lucruri bune. Să nu uităm, totuși, că justiția post-decembristă s-a născut dintr-un asasinat judiciar, din asasinarea judiciară a soților Ceaușescu. Este un păcat pe care îl purtăm încă și tot aștept un procuror general, un ministru al justiției care să-și asume public eroarea judiciară din decembrie 1989 și să închidem cercul deschis atunci, în zilele Crăciunului. Cred că păcatul original de atunci explică în mare măsură evoluția întregii justiții. Să nu uităm, de asemenea, că în perioada în care eu eram procuror, de pildă, doar procurorul aresta, iar prelungirea măsurii arestării preventive era o formalitate. Țin minte și acum că luam inculpatul din arest, treceam drumul cu el în tribunal, băteam din ușă-n ușă și dacă găseam un judecător dispus să îmi facă prelungirea, mergeam acolo, luam un avocat de pe holurile instanței și în cinci minute formalitate era îndeplinită. Nu tu dezbateri în contradictoriu, nu tu publicitate a ședinței, să nu uităm astfel de amănunte… Sigur, nu este justiția la nivelul pe care îl așteptăm noi, cunoscători în ale dreptului, însă trebuie să avem în vedere faptul că societatea s-a degradat și nu poți să ai într-o societate imatură, incultă, învrăjbită, o justiție care să se distanțeze de umorile sociale. Prin urmare, ar trebui ca factorii decidenți să se preocupe în primul rând de educarea populației și la o populație educată, desigur, vom avea și o justiție care să nu mai comporte atâtea critici”.

“Sper să aibă cineva curajul să împiedice o întoarcere la practicile odioase din urmă cu câțiva ani”

Ar mai fi putut Marian Nazat să se întoarcă, astăzi, ca procuror după ce a cunoscut toate frământările și fața hidoasă a sistemului judiciar, din parchete și instanțe, dar și valul de ură împotriva magistraților?

“Istoria asta contrafactuală nu mi-a plăcut niciodată. Ce-ar fi fost dacă…?? Ce ar fi fost dacă nasul Cleopatrei, de pildă, era mai mic. Și, totuși, n-am cum să vă răspund, pentru că în urmă cu 30 de ani gândeam într-un fel. Astăzi gândesc cu totul și cu totul altfel. Și cu cât înaintezi în vârstă, este tot mai greu să decelezi adevăruri de eroare. Aș putea să spun ce nu-mi place, de pildă, în justiția de acum? În primul rând, nu-mi place obediența față de autoritatea statală a unor procurori, de pildă, care s-au transformat de bunăvoie în agenții unei puteri, oricare ar fi fost ea – politizarea excesivă a actului de justiție. Nu îmi place, de asemenea, că unii judecători, chiar de la Înalta Curte de Casație și Justiție, s-au transformat de bunăvoie în plutoane de execuție, în dispozitive de siguranță națională, ceea ce, din punctul meu de vedere, a afectat grav credibilitatea justiției ultimelor două decenii. O samavolnicire a acestei justiții începând cu mandatul lui Traian Băsescu, un președinte care, din punctul meu de vedere, a fost groparul nu numai al justiției, dar și al societății în ansamblu. De asemenea, nu-mi place faptul că după o perioadă în care politicienii, imediat după ‘90, erau extrem de sfioși când vorbeau despre justiție, s-au interferat brutal în activitatea justiției și ei decid dincolo de orice obiectivitate.
De asemenea, nu îmi place transformarea justiției în câmp tactic, rolul deloc constituțional, decisiv al serviciilor de informații, în dresarea dosarelor și văd că de la Cotroceni se transmite același obiectiv. Se dorește, de asemenea, reintroducerea serviciilor de informații în activitatea de justiție și sper să aibă cineva curajul să împiedice o întoarcere la practicile odioase din urmă cu câțiva ani”

„Recomand Președintelui să citească cu mare atenție Constituția!.. Ministerul Justiției, Ministerul Public ar trebui să fie fermi în a împiedica revenirea la câmpul tactic!”

În septembrie 2025, președintele Nicușor Dan a recunoscut influența SRI în deciziile politice și economice din România. Recent, tot Nicușor Dan a fost cel care a stârnit rumoare în societate după ce a declarat că vrea implicarea SRI în lupta anticorupție, ceea ce ar însemna revenirea la practicile care subminează separația puterilor în stat. Celebrul avocat Marian Nazat taie în carne vie, explicând cine și ce ar trebui să facă pentru a nu mai avea un alt Stat paralel. Și îi face o recomandare Președintelui României.

„Președintele cerea, am văzut, Serviciului de Informații să producă informații, ceea ce pe mine m-a îngrozit. M-a oripilat termenul de a produce, nu să le culeagă, ci să le producă. Am văzut cum Serviciul de Informații a produs multe informații în ultimii ani. Se vorbește iarăși în acel mesaj prezidențial despre găsirea unor soluții constituționale în această privință. Sigur, recomand, înainte de toate, Președintelui să citească cu mare atenție Constituția. Nu va găsi nicăieri o referire la un serviciu de informații, servicii care nu au nicio reglementare în Constituția României. Nu există o soluție constituțională și de aceea, sigur, nu mă miră la președintele actual această gravă confuzie pe care o face. Dar vinovați, din punctul meu de vedere, sunt cei care îl căpușează, cei care îl manipulează în astfel de ieșiri. Și cred că aici Ministerul Justiției, Ministerul Public ar trebui să fie fermi în a împiedica revenirea la câmpul tactic”.

„Țării cât mai mulți penali!”, proiectul de țară din ultimii 20 de ani

O altă problemă dezbătută în interviul realizat de Gândul cu avocatul Marian Nazat este cea legată de dependența de condamnări. Poporul cere condamnări. Ori de câte ori avem de-a face cu o decizie de achitare, judecătorul sau judecătorii care au dat o astfel de decizie definitivă sunt inamicii publici numărul 1, considerați “salvatorii penalilor”. Cum poate fi rezolvată această dependență de condamnări a poporului?

“În primul rând, să nu uităm răcnetul acela al mulțimii de bucureșteni, „cine nu sare ia condamnare!”, pentru că manipularea a atins cote uriașe. Aici găsesc vinovată în mare măsură mass-media din România. Parte din, sigur, sunt și excepții, dar ele nu constituie regula și nu pot constitui subiectul unei discuții serioase despre problema aceasta. Din păcate, am văzut în anii mulți în care robotesc în uzina judiciară manipulări ordinare venite dinspre presă. Ele nu fac altceva decât să pregătească o soluție de condamnare și de aceea opinia publică, una care este extrem, extrem de săracă în cuget, ca să nu spunem altcumva, nu este în stare să priceapă că un una dintre soluțiile care se pot pronunța într-un dosar penal este și achitarea. De asemenea, cred că și formarea magistraților de până acum a fost una greșită, pentru că am aflat din discuțiile purtate cu mai tinerii magistrați că în cursul studiilor nu li se face o pregătire și cu privire la posibilele achitări. Sunt pregătiți doar pentru condamnare, ceea ce explică obediența unora de bunăvoie în fața autorității statului. Sper, de asemenea, ca precedentele judiciare, multele, începând din anii 1930 și până acum, în care justiția a fost folosită exclusiv pentru reglarea de conturi între politicieni, să fie o învățătură de minte, să fie un exemplu care nu trebuie repetat. Din păcate, sunt extrem de sceptic pentru că sunt realist, sunt un tip lucid și, în lipsa unui alt proiect de țară, sigur, populația se va mulțumi și cu “țării cât mai mulți penali”, pentru că proiectul de țară în ultimii 20 de ani acesta a fost.

Referindu-se la ordinele care au fost primite de-a lungul timpului pentru executarea unor politicieni sau oameni de afaceri incomozi, avocatul Nazat a subliniat că acest modus operandi nu duce ceea ce avem azi.

“O Românie sărăcită, o Românie debusolată, o Românie transformată într-un scutlâc euro-atlantic la gurile Dunării. O țară din care se pleacă masiv și în care foarte puțini mai aleg să se întoarcă. Este foarte greu să găsești niște oameni, niște politicieni de anvergură, niște tipi instruiți, care să fie în stare să spună NU cazurilor transmise ba de la Bruxelles, ba de la Paris, ba de la Washington”.

„În România, media de vârstă a magistraților se apropie de media de vârstă a unei echipe de fotbal!”

Cum a văzut avocatul Marian Nazat protestul magistraților față de legea care tocmai ce a picat, pe formă, la Curtea Constituțională? Maestrul a explicat la Gândul care este punctul său de vedere cu privire la acest conflict între cele două puteri, Executivă și judecătorească, dar și ce preocupări ar trebui să existe pentru însănătoșirea magistraturii.

“Mi-e foarte greu să estimez un prejudiciu, mai ales că în ultima perioadă sunt rupt de activitatea justiției. Sunt preocupat cu osebire să scriu, să înțeleg cât mai multe lucruri pe care nu le-am înțeles la vremea potrivită. Însă, din punctul meu de vedere, magistrații și inclusiv de la Ministerul Justiției ar trebui să pornească de la un adevăr ce nu poate fi ocolit. Judecătorul, eu mă refer aici îndeosebi la judecătorul din Capitală, este încărcat cu un volum foarte mare de cauze, este inuman adesea. Și am văzut de-a lungul carierei judecători care aveau pe masă 100 de dosare și am participat la foarte multe dosare care se încheiau în miezul nopții, dacă nu chiar a doua zi dimineața. Ori, judecătorii ar trebui să se preocupe de un singur lucru să facă în așa fel încât o instanță să dispună de foarte multe săli de judecată, astfel încât într-o zi să aibă loc 10 ședințe, de pildă, iar un judecător să nu aibă pe masă mai mult de 10-15 dosare. Aceasta le-ar prelungi, în primul rând, starea de sănătate psihică a magistraților, pentru că este un stres, un stres formidabil atunci când trebuie să soluționezi sute de dosare. De asemenea, sper să accepte magistrații că este nepotrivită o pensionare la 40 și ceva de ani. Corect? În urmă cu mulți ani stăteam de vorbă cu omologi din America, de pildă, din Europa Occidentală și aveau o remarcă extrem de haioasă la voi, în România, media de vârstă a magistraților se apropie de media de vârstă a unei echipe de fotbal. De asemenea, un jurist, un magistrat e valabil și pentru avocat se formează cu adevărat după 50 de ani. După 50 de ani ai senzația și ai sentimentul deopotrivă că ești capabil să înveți cu adevărat drept. Mai este o altă problemă care explică stadiul actual al justiției. Nu mai avem în magistratură oameni cu vechime, oameni care să domolească excesul de zel al tinerilor. Să-i învețe, pentru că este foarte important lângă cine crești în magistratură. Eu sunt un beneficiar al unor modele cărora le mulțumesc, deși au plecat demult în ceruri. Le mulțumesc pentru că mi-au domolit, mi-au înfrânat acele porniri excesive ale tinereții. Vânător de criminali, da, sigur, eu am avut noroc să existe la vremea respectivă, un sistem în măsură să controleze eficient o astfel de pornire dăunătoare a tânărului magistrat. Astăzi observ că magistrații, toți fiind tineri, se întrec în acest exces de zel, ceea ce explică multe dintre soluțiile avariate ale ultimilor ani”.

Curtea Constituțională și-a încălcat statutul. „Observ că se complace, în continuare, în a fi un breloc al puterii politice!”

În legătură cu anularea alegerilor din decembrie 2024, când candidatul Călin Georgescu a fost eliminat din cursă și s-au deschis dosare penale, două dintre ele fiind trimise în judecată la această oră, av. Nazat are un comentariu aspru, dar de ținut minte.

“Din păcate, și-a asumat rolul acesta de executant politic. Curtea Constituțională și-a încălcat statutul și observ că se complace în continuare în a fi un breloc al puterii politice. Cheia nu este la ei, este la cei care îi manipulează și care-i manevrează. Întotdeauna Păpușarul este cel care stă în spatele cortinei, nu are chip, nu are nume, are doar influența”.

Avocatul Nazat consideră că pentru a închide acest “teatru de păpuși” e nevoie de un program vast și s-ar intra într-o zonă a idealului.

“Vast program, foarte vast. Intrăm într-o zonă ideală. În ultima discuție pe care am avut-o cu procurorul general al României, atunci când a încercat să mă convingă să renunț la demisie, îi spuneam că am sperat, încă de pe băncile facultății și cu atât mai mult în anii de început ai profesiei de procuror, că-mi doresc ca procurorul, prin el însuși, să fie o instituție. Eram un idealist în vremea aceea. Credeam că magistratul este un stâlp al societății, al comunității, un om în jurul căruia să graviteze celelalte instituții, un factor de echilibru, de înțelepciune, de cultură. Foarte idealist și din păcate, s-a ales praful de iluziile mele de tinerețe. Dar nimeni nu este infailibil”.

De ce nu a intrat Nazat în politică, când a mers la vot ultima oară și de ce nu îi plac protestele. “Omul-gloată nu mi-a plăcut niciodată…”

Fostul procuror criminalist Marian Nazat a avut de rezolvat, de-a lungul timpului, cazuri celebre. Asasinarea lui Ioan Luchian Mihalea sau tragedia de la Balotești sunt două dintre ele. A plecat din parchet și a ales avocatura. Dar nu s-a simțit atras de politică, așa cum au făcut alți colegi ai săi de-a lungul timpului. În cartea recent lansată, “Am fost cândva procuror”, av. Nazat a dezvăluit că nu i-a plăcut niciodată politica și mitingeala, adică protestele, începând cu Piața Universității de după 1990. De ce? Care a fost motivația? Protestul este forma prin care, într-o democrație, îți poți susține drepturile sau te poți împotrivi unor abuzuri, te poți face auzit.

“Nu-mi place omul-gloată și nu mi-a plăcut niciodată. Îmi displace total, mai ales că omul gloată este un om care acționează la impulsul altuia. Și am văzut, de pildă, în ultimii ani, Piața Victoriei plină de manifestanți corporatiști cu osebire care ridicau tot felul de spânzurători. Era vrajbă, totul era dușmănie. Pentru că Liviu Dragnea, ordonanța 13, era demonizat și linșat public. Mi-am dat seama întotdeauna că în spatele oricărei manifestații stă cineva.(…) Manipulare a existat și va exista întotdeauna. Nu putem să scăpăm de această manipulare. Iar a avea un remediu, dar iarăși mă forța să fiu idealist, omul, gloată să se transforme într-o individualitate distinctă, o individualitate cu discernământul păstrat. Mă miră totuși că persoanele care erau atât de virulente în urmă cu câțiva ani de atunci nu am mai ieșit în stradă, nu am mai văzut să manifeste, dimpotrivă, i-am văzut scandând ba că vin rușii, ba că…Însă problemele, din punctul meu de vedere serioase ale țării, nu se pot rezolva în stradă. Am văzut ce a însemnat strada în 1989. Am văzut pe urmă ce a însemnat strada și în 1990. Problemele nu se pot rezolva în stradă. Este o soluție extremă, o soluție la care eu nu-mi doresc să se ajungă, dar avem conducătorii pe care îi votăm. (…) Sigur este judecata mea, să ieși în stradă și să protestezi împotriva omului pe care tu l-ai girat electoral… Mai mult discenământ s-ar impune în momentul în care mergi la vot. Dacă mergi la vot, desigur! Eu nu merg la vot. Traian Băsescu a avut darul de a mă scoate la vot și din momentul acela am jurat că nu mai merg la vot decât în momentul în care sigur o să apară acel personaj ideal care să întruchipeze patriotismul. Să nu ne ferim de acest cuvânt care este izgonit din vocabularul politicienilor și dar și al străzii. Un om cult, un om înțelept, un om care să nu se ploconească în fața fiecărei curți de afară.
Am simțit că nu sunt reprezentat de cei care își arogă, ba titlu de președinți, funcția de președinte, de primar, de senator, de parlamentar”.

„Călin Georgescu e doar un lozincard, mi s-a părut cu totul și cu totul neserios”

Modul în care fostul candidat Călin Georgescu a accesat sufletul electoratului și mintea alegătorului la alegerile prezidențiale anulate în decembrie 2024, aparițiile sale în media sau pe rețelele de socializare au creat imaginea acelui „Salvator al națiunii”, pe care și avocatul Nazat îl aștepta de mulți ani pentru a-l convinge că e timpul să meargă la vot. Și totuși nu a făcut-o, deși alții au ieșit la urne și l-au votat masiv pe Georgescu. De ce nu?

„Sigur, e o părere personală: Călin Georgescu este doar un lozincard, nu și-a argumentat niciuna dintre ideile, dintre lozincile pe care le perorează. Nu a fost în stare să poarte un dialog cu un moderator pentru a-și explica proiectul de țară. Nu a venit cu niște oameni cu care să facă echipa, în stare să salveze, potrivit lozincilor sale, țara. Și, de asemenea, mi s-a părut cu totul și cu totul neserios atunci când spunea că România va fi locomotiva Europei, Germania și Franța nu vor mai exista…Am trecut de mult de vârsta la care credeam Feți-frumoși și Ilene-Cosânzene, astfel încât, din punctul meu de vedere, sigur, politica este o șarlatanie, iar unii sunt mai șarlatani decât alții și alții mai prost pregătiți decât alții”.