Atmosfera planetei Marte conținea în trecut mai mult oxigen decât atmosfera terestră

Atmosfera planetei Marte era în trecut densă, caldă și umedă și conținea mai mult oxigen decât cea a Terrei, însă a devenit mult mai rarefiată după o coliziune catastrofală, care ar fi dus la dispariția formelor de viață marțiene, afirmă savanții de la NASA, citați de dailymail.co.uk.

Datele recoltate de roverul marțian Curiosity sugerează faptul că atmosfera acestei planete era în trecut mai densă, mai caldă și mai umedă decât este în prezent, afirmă cercetătorii de la NASA, însă o „coliziune catastrofală” cu un corp ceresc de mărimea lui Pluto ar fi generat rarefierea atmosferei marțiene.

Acea coliziune, care s-ar fi produs în urmă cu câteva miliarde de ani, ar fi generat o modificare importantă a concentrațiilor de gaze din atmosfera marțiană, care s-ar fi rarefiat și ar fi dus la dispariția tuturor viețuitoarelor care trăiau pe Marte.

FLASH NEWSPutin a folosit gluma cu „banii de pe noptieră” a fostului președinte ucrainean Viktor Ianukovici în discuțiile cu emisarii americani. Ce mesaj a vrut să le transmită lui Kushner și Witkoff

19:01

ECONOMIEDobânda-cheie rămâne la 6,5%. Ce se întâmplă cu ratele românilor și cum explică fostul premier Florin Cîțu decizia BNR

18:54

Măsurătorile efectuate de roverul Curiosity au evidențiat faptul că atmosfera marțiană este alcătuită aproape în totalitate din dioxid de carbon și mici cantități de alte gaze.

Cercetătorii de la NASA consideră că o anumită schimbare apărută în concentrația a două tipuri diferite de argon din atmosfera marțiană ar reprezenta dovada faptului că cea mai mare parte a atmosferei acestei planete „s-a pierdut de-a lungul timpului”.

„Pe măsură ce Marte evolua pentru a deveni o planetă, iar oceanul ei de magmă se solidifica, s-au produs emisii catastrofale de gaze, iar mulți vapori au fost eliberați în atmosferă, în urma impactului cu comete și alte corpuri cerești de dimensiuni mici. Vânturile solare și posibilul impact cu un corp ceresc de mărimea lui Pluto ar fi dus la dispariția celei mai mari părți din acea atmosferă inițială, iar de atunci atmosfera marțiană s-a dezvoltat ca un rezultat al emisiilor vulcanice și pierderile gazoase în spațiu”, a declarat Chris Webster, cercetător la NASA.

Savanții de la NASA au început să analizeze atmosfera marțiană după ce unul dintre telescoapele de pe Terra a detectat prezența unor cantități surprinzătoare și misterioase de metan în trei regiuni de pe Marte.

Prezența metanului ar putea sugera faptul că anumite forme de viață ar putea exista în continuare pe această planetă.

Cu toate acestea, roverul Curiosity nu a detectat nicio urmă de metan în regiunea în care a coborât pe Marte, pe 6 august 2012, dezamăgindu-i pe adepții teoriilor potrivit cărora pe Marte există viață microbiană.

Pe Pământ, metanul este în principal un produs derivat de metabolism – provenind din digestia animalelor și din descompunerea plantelor -, însă acest gaz poate fi produs și de anumite procese non-biologice.

Curiosity nu a descoperit metan în zona în care a coborât pe Marte anul trecut și, de atunci, roverul a recoltat mai multe probe de „aer marțian” pentru analize.

Cercetătorii de la NASA intenționează să analizeze în continuare atmosfera marțiană pe măsură ce roverul Curiosity se întreaptă spre Muntele Sharp. În toamnă, NASA va lansa o sondă spațială care va pluti pe orbita marțiană cu scopul de a descifra acest „mister” al metanului de pe Marte.

Denumită Maven, această sondă spațială va analiza în amănunt atmosfera planetei Marte. Oamenii de știință doresc să afle dacă metanul există într-adevăr pe Marte și, în caz afirmativ, să determine concentrația acestui gaz în atmosfera marțiană și să afle dacă aceasta fluctuează în funcție de an și de zonă.

Spre deosebire de Marte, atmosfera Terrei este dominată de azot și oxigen.

Sondele Viking lansate de NASA în anii ’70 au descoperit că azotul ocupă locul al doilea în topul celor mai abundente gaze de pe Marte, iar măsurătorile efectuate de Curiosity au dezvăluit că aerul marțian conține și o cantitate aproape la fel de mare de argon, un element din categoria gazelor rare.