Ce este și ce face Upsalite, „materialul imposibil” creat de cercetătorii suedezi

Upsalite, un material complet nou care ar putea avea numeroase întrebuințări, supranumit „materialul imposibil”, a fost creat de cercetătorii de la Universitatea Uppsala din Suedia, informează huffingtonpost.com.

Acest nou tip de carbonat de magneziu, deși nu are un aspect spectaculos, a fost denumit „materialul imposibil” de cercetătorii suedezi.

Denumit „Upsalite”, acest material extrem de poros deține noul record mondial în privința suprafeței exterioare și a capacității de absorbție a apei, potrivit comunicatului emis de Universitatea Uppsala. Oamenii de știință consideră că noul material ar putea avea numeroase întrebuințări și aplicații, precum controlarea umidității în procesele utilizate de industria electronică și cea farmaceutică și absorbția toxinelor după producerea unor catastrofe chimice.

„În ciuda celor spuse de peste 100 de ani în literatura științifică, am descoperit că acest tip de carbonat de magneziu amorf poate fi obținut printr-un proces foarte simplu, la o temperatură joasă”, a declarat coautorul studiului, Johan Gomez de la Torre, procesor de nanotehnologie și materiale funcționale la universitatea suedeză.

VIDEO 🚨 Primele imagini cu atacurile iraniene din Israel: Cum sunt respinse rachetele iraniene din Tel Aviv și Haifa. Bilanț: 1 mort/ între 22 și 89 de răniți

02:04

FLASH NEWS Mesajul Oanei Țoiu, ministra de Externe a României, după anihilarea liderului iranian Khamenei: „Reprezintă un moment de cotitură”

01:46

Savanții au reușit să obțină „upsalite” în 2011 prin barbotarea dioxidului de carbon într-o soluție conținând alcool. A fost însă nevoie de încă un an de analize și de reajustări fine pentru a se asigura că au creat „materialul imposibil”.

„Upsalite” are cea mai mare suprafață măsurată pentru un carbonat metalic de origine terestră, potrivit universității suedeze. În plus, materialul are în structura sa numeroși pori cu diametre care măsoară mai puțin de 10 nanometri.

Studiul, la care a colaborat și cercetătoarea Maria Stromme, a apărut în publicația științifică PLOS ONE.