Ce reguli le erau impuse birjarilor, „taximetriștii” Bucureștiului din secolul al XIX-lea

În Bucureștiul anilor 1820, birja juca rolul taxiului. Abia peste 20 de ani au apărut omnibuzele – adică mijloacele de transport în comun. Cât privește însă tramvaiele cu cai, abia după încă trei decenii acestea au început să circule pe străzile Capitalei, scrie b365.ro.

La începutul secolului al XIX-lea, în București, doar boierii aveau transportul asigurat. Oamenii de rând nu au avut la dispoziție trăsuri de închiriat până prin 1823, a povestit Adrian Crăciunescu, lector la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București, în cadrul unei conferințe organizate la Muzeul Municipiului București.

Birja sau trăsura de piață era echivalentul taxiului din secolul XIX, iar România a împrumutat modelul legislativ al Belgiei și Franței în această privință. Astfel, potrivit unui regulament din anul 1868, se precizea că birjarilor le era interzis să-și ofere serviciile bucureștenilor, ei fiind astfel obligați sa stationeze în piață, într-un loc delimitat, și să își aștepte clienții să vină la ei.

Același regulament, citat și pe bloguluibalan.ro, mai prevedea că: „Nimeni nu e volnic a conduce trăsura fără livret; trăsurile să fie crate și de bună stare, iar hrana cailor să fie: fân, ovăz și orz, căci orice trăsură cu cai în stare de slăbire se va opri d-a mai circula”.

În plus birjarii trebuia „să fie îmbrăcați curat, cu haine cuviincioase” și nu aveau „voie a fuma când sunt în mers cu mușterii”. „Birjarii prinși pe capră beți se vor aresta”, mai relatează sursa citată.

Conform lui Adrian Crăciunescu, ca birjar, ți se interzicea să ocupi străzile, să legi caii în fața caselor, să mergi cu ei pe trotuar, iar toți transportatorii erau obligați să acopere mărfurile rău-mirositoare din trăsuri, daca transportau așa ceva.

Totodată, birjarii erau obligați să poarte uniformă, șapcă, surduc lung până peste genunchi și două randuri de nasturi galbeni.

Tariful lor era de 2 lei pe oră.