Cea mai valoroasă balerină a României, din nou la București. Cum a reacționat publicul când a văzut-o pe Alina Cojocaru

Ca un cadou oferit cu ocazia sărbătorilor de iarnă fetițelor care se visează balerine, dar și adulților pasionați de balet, Opera Națională București a adus în fața publicului, sâmbătă seară, premiera spectacolului alcătuit din lucrările „DSCH”, coregrafia de Alexei Ratmansky, pe muzica lui Dmitri Șostakovici, și „The Dream” („Visul”), coregrafia de Sir Frederick Ashton, pe muzica lui Felix Mendelssohn, bazat pe „Visul unei nopți de vară”, de William Shakespeare.

Premiera a beneficiat de participarea prim-balerinei de renume internațional Alina Cojocaru, care a interpretat rolul Titania în „The Dream”, iar la pupitrul Orchestrei Operei Naționale București s-a aflat dirijorul Cristian Sandu.

ACTUALITATE Bălăria de sezon care costă mai mult decât un coltlet în primăvara timpurie. Cum îți dai seama dacă planta este încă vie

22:33

CONTROVERSĂ Actorul Shia LaBeouf, obligat să plătească o cauțiune de 100.000 de dolari și să meargă la un centru de reabilitare, după o presupusă bătaie

22:31

După o reprezentație de excepție, ca de altfel fiecare apariție a sa pe scenă, Alina Cojocaru s-a arătat fericită că a avut ocazia să danseze alături de artiști din diferite colțuri ale lumii, care au format o echipă pe scenă, respirând același ritm al muzicii.

„Acest lucru nu este întotdeauna ușor de reușit”, le-a declarat Alina Cojocaru reprezentanților mass-media, după încheierea spectacolului, precizând că a fost „o bucurie” să danseze.

Totodată, Alina Cojocaru a precizat că cea mai frumoasă parte a baletului este jocul imaginar, iar spectacolul de sâmbătă seară a fost „superb”, tocmai pentru că a lăsat loc imaginației și creativității.

Recunoscută la nivel internațional pentru talentul său, Alina Cojocaru le-a transmis celor mici care vor să aibă o carieră ca a ei „să își poarte inima de copii cu ei tot timpul”, iar sfatul său nu se aplică doar în balet, ci și în viață.

Lucrarea coregrafică „DSCH” a fost realizată în anul 2008, pentru New York City Ballet, pe muzica lui Dmitri Șostakovici („Concertul nr. 2 în Fa major op. 102”, compus în anul 1957). Titlul lucrării de balet provine de la formula „DSCH”, motiv muzical (în notația muzicală de proveniență germană) folosit de compozitor ca o aluzie la numele propriu și ca o semnătură (acronim al numelui său).

Alte montări ale acestui balet au avut loc la Pacific Nortwest Ballet din Seattle, Teatro alla Scala din Milano și Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg. După premiera mondială din anul 2008, publicația The New York Times a scris: „«DSCH» este o construcție coregrafică plină de suspans, cu pasaje de dans strălucitoare care îți taie respirația. Iar și iar, te afli în fața întrebărilor «Ce se va întâmpla mai departe?» și «Care au fost exact pașii care tocmai s-au desfășurat cu repeziciune?». Și, mai mult de atât, baletul este marcat de o gingașă și pură poezie”.

De asemenea, publicația britanică The Telegraph l-a numit pe Alexei Ratmansky cel mai talentat coregraf de balet de astăzi. În calitate de coregraf, Ratmansky a creat spectacole pentru Baletul Teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg, Baletul Național Olandez, Baletul Kirov, Baletul Regal Danez, Baletul Regal Suedez, New York City Ballet, Baletul din San Francisco, Baletul de Stat din Georgia etc.

Despre „DSCH”, Johan Kobborg, directorul artistic al Companiei de Balet a Operei Naționale București, a spus că, în ciuda faptului că este „un balet lipsit de intrigă, aluziile subtile la relații și personaje arată că, deși baletul este un limbaj tăcut, este probabil cea mai puternică, cea mai vocală și cea mai clară formă de comunicare existentă”.

Baletul într-un act „The Dream” („Visul”), o creație a coregrafului englez Frederick Ashton, a avut premiera în anul 1964, la Opera din Londra, și este inspirat de piesa „Visul unei nopți de vară”, de William Shakespeare. „The Dream” poartă amprenta stilului Ashton, recognoscibil datorită mișcărilor ample de brațe și interesului special acordat părții superioare a corpului, umorului și aluziilor subtile prezente în baletele sale, unor înlănțuiri de mișcări specifice, un stil mai degrabă liric decât dramatic. Fredrick Ashton este considerat unul dintre cei mai importanți creatori ai secolului al XX-lea, cu o activitate de peste șase decenii în arta dansului. El a impus în balet, prin stilul său, mișcări extrem de dificile din punct de vedere tehnic. „The Dream” reprezintă, astfel, o lucrare în care baletul câștigă noi valențe, în care spiritul poveștii este amplificat de mișcare, iar emoția se propagă prin îmbinarea fericită între eleganță și culoare.

„«Visul» lui Sir Frederick Ashton nu este, nici el, mai puțin muzical sau mai puțin captivant. Această perspectivă înduioșătoare și fermecătoare a «Visului unei nopți de vară», al lui Shakespeare este o nestemată a baletului, magică și impresionantă din punct de vedere vizual. În al ei decor feeric de pădure, visele sunt libere să zburde nestăvilite. Ghidușia, magia, dragostea și gelozia fac cu rândul la schimbarea «stăpânilor» între personaje. Și pentru a-l cita pe Shakespeare: «Cursul iubirii adevărate nu a fost niciodată lin»”, a declarat Johan Kobborg.

Următoarele reprezentații (cu distribuții diferite, disponibile pe site-ul www.operanb.ro, secțiunea Calendar) vor avea loc duminică și 16 decembrie.

Biletele pot fi achiziționate de la casa de bilete a Operei Naționale București și online, de la adresa tickets.operanb.ro și din rețeaua bilet.ro.

Alina Cojocaru, născută la București, a studiat la Kiev timp de șapte ani, perfecționându-se apoi, din 1997, la Școala Regală de Balet din Londra, în urma câștigării unei burse în cadrul Concursului Internațional de Balet de la Laussane. A dansat în Compania de Balet din Kiev, apoi la Londra, în 1999, fiind promovată ca prim-balerină. După succesul repurtat în „Giselle”, ea a devenit solist principal (2001) al Companiei Regale de Balet de la Covent Garden.

În 2002, Alina Cojocaru a apărut pentru prima oară pe scena românească interpretând, alături de ansamblul Operei Naționale București, rolul titular din „Giselle”, revenind apoi, în anul următor, pentru a dansa, alături de Johan Kobborg, la Galei de Balet din Festivalul și Concursul Internațional „George Enescu”. Ea a primit și distincția Ordinul Național pentru Merit în grad de Cavaler.

Alina Cojocaru a fost desemnată, în 2004, cea mai bună balerină la festivalul Monaco Dance Forum, la gala premiilor Nijinsky, distincție acordată o dată la doi ani. În 2009, evoluția balerinei Alina Cojocaru în spectacolul „Giselle” din 2001, de la Royal Opera House din Londra, s-a clasat pe locul al zecelea în topul celor mai bune dansuri ale deceniului. Totodată, Alina Cojocaru s-a numărat printre cele patru laureate ale premiului pentru „Balerina deceniului”, decernat în 2010 cu ocazia unei prestigioase gale internaționale – „Stars of the 21st Century” -, care a fost organizată la Moscova. În afară de Alina Cojocaru, atunci au mai fost premiate Lucia Lacarra, din Spania, și Svetlana Lunkina și Diana Vishneva, din Rusia.