Concentrația de CO2 din atmosfera Terrei a depășit un prag istoric: Nu s-a mai întâmplat de milioane de ani

Cel mai cunoscut instrument de măsurare a concentrației de dioxid de carbon (CO2) din atmosfera Terrei a înregistrat o valoare care a depășit pragul istoric de 400 ppm (părți per milion), a anunțat, vineri, National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA), citat de leparisien.fr.

Acest nivel, neegalat de mai multe milioane de ani, reprezintă un semnal care atestă o încălzire îngrijorătoare a planetei noastre.

Măsurătorile, efectuate deasupra vulcanului Mauna Loa din Hawaii, au indicat joi o concentrație de CO2 de 400,03 ppm. Această valoare a calității aerului de deasupra Oceanului Pacific este considerată pentru moment ca fiind „preliminară”, afirmă experții de la NOAA. Un instrument de măsurare administrat de Institutul oceanografic Scripps din San Diego nu a depășit deocamdată valoarea de 400 ppm, cea mai recentă măsurătoare a sa indicând joi 399,73 ppm.

ULTIMA ORĂ Parlamentul Ungariei i-a retras imunitatea prim-ministrului Péter Magyar. De ce este acuzat șeful Guvernului de la Budapesta

12:02

REACȚIE Grindeanu pregătește planul care va urma căderii la vot a guvernului Mureșan: „Ori un nou premier, ori alegeri anticipate”

12:00

Aceste date reprezintă unul dintre cele mai importante elemente care demonstrează rolul jucat de om în procesul de încălzire a planetei. De la primele măsurători, care indicau 316 ppm în 1958, curba acestui parametru a crescut fără întrerupere. Înainte de revoluția industrială și de folosirea masivă a energiei obținute din resurse fosile, valoarea acestui parametru nu a trecut de 300 ppm pe parcursul a cel puțin 800.000 de ani, potrivit analizelor efectuate de oamenii de știință pe o serie de eșantioane recoltate din gheața polară.

„Ultima dată când planeta a cunoscut o concentrație de CO2 de peste 400 ppm s-a întâmplat în urmă cu circa 3 miliarde de ani, atunci când temperatura globală era cu două sau trei grade Celsius mai ridicată decât în epoca pre-industrială”, a declarat Bob Ward, directorul de comunicare de la Institutul de cercetări Grantham în domeniul schimbărilor climatice și a mediului, afiliat London School of Economics and Political Science.

„Calotele polare erau mai mici și nivelul mărilor era cu 20 de metri mai înalt decât astăzi. Suntem pe cale să creăm un climat preistoric în care societatea noastră va trebui să facă față unor riscuri uriașe și potențial catastrofale”, a adăugat Bob Ward.

Obiectivul fixat de comunitatea internațională este de a limita încălzirea globală cu cel mult 2 grade Celsius în raport cu nivelul preindustrial, un prag dincolo de care oamenii de știință avertizează în legătură cu o busculare a sistemului climatic global, care va antrena o suită de evenimente meteorologice extreme. Valorea de 400 ppm de CO2 plasează deja Terra pe traiectoria unei încălziri medii de 2,4 grade Celsius, potrivit celui mai recent raport întocmit de Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei (GIEC).

După părerea lui Michael Mann, specialist în climatologie la Universitatea Penn State, principala problemă o reprezintă viteza cu care cresc concentrațiile de CO2. „Nu există niciun precedent în istoria Terrei în care să fi asistat la o creștere atât de abruptă a concentrației de gaze cu efect de seră”, spune acest expert.

„Natura a avut nevoie de sute de milioane de ani pentru a modifica concentrația de CO2 prin intermediul unor procese naturale, precum depozitarea carbonului. Iar noi, noi le dezgropăm, dar nu în 100 de milioane de ani. Le dezgropăm și le ardem de 100 de ani, de un milion de ori mai repede”, a subliniat Michael Mann.

Dioxidul de carbon face parte din grupa gazelor cu efect de seră. Razele Soarelui intră în atmosferă și lovesc suprafața terestră. Aceasta reemite acea căldură sub forma radiației infraroșii. Însă, acumulându-se în atmosferă, gazele cu efect de seră formează un fel de înveliș în jurul Terrei care reține această radiație în infraroșu. Acest „clopot” înmagazinează căldura, iar clima se încălzește. Încălzirea globală declanșează topirea calotelor polare, a banchizei, a ghețarilor, provocând o creștere a nivelului oceanelor și influențează intensitatea cicloanelor și a uraganelor.