Cum crede Adrian Sonka, de la Observatorul Astronomic, că ar putea să arate SFÂRȘITUL LUMII

Adrian Sonka, de la Observatorul Astronomic, a declarat pentru MEDIAFAX că, științific, speculațiile legate de SFÂRȘITUL LUMII de pe 21 DECEMBRIE 2012 nu sunt adevărate. El precizează că un impact cu un asteroid poate duce la sfârșitul lumii, însă asteroizii pot fi deviați, dacă nu sunt foarte mari.

Teoriile hollywoodiene despre sfârșitul lumii spun că în timpul solstițiului de iarnă, pe 21 decembrie 2012, va avea loc apocalipsa. Însă abordarea mercantilă și turistică a evenimentului a fost denunțată de organizațiile indigene din America Centrală și Mexic, care au reproșat guvernelor și antreprenorilor că au denaturat sensul acestei sărbători. Într-un interviu acordat AFP, liderul indigen Alvaro Pop a criticat interpretarea hollywoodiană a acestei date, care ar marca în realitate doar încheierea unui ciclu din calendarul maya.

În acest context, cercetătorul Adrian Sonka, de la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din Capitală, a vorbit, pentru agenția de presă MEDIAFAX, despre speculațiile care au la bază interpretările date calendarului maya privind sfârșitul lumii, spunând că, din punct de vedere științific, „niciuna din speculațiile legate de sfârșitul lumii de pe 21 decembrie nu este adevărată”.

ARTĂ În 2018, un tablou de Picasso a dispărut din Milwaukee. Opt ani mai târziu, un bărbat a intrat cu „Torero” în secția de poliție: „De necrezut”

21:39

REACȚIE Băsescu susține că tandemul AUR-PSD va ajunge la putere. Fostul președinte spune că inclusiv Bolojan „favorizează” această variantă

21:27

„Alinierea planetelor nu se produce în acea zi și, dacă suntem riguroși, nu se poate produce niciodată. Chiar dacă s-ar produce, forța de atracție a planetelor nu ar produce niciun efect vizibil pe Terra. Ca exemplu se poate da alinierea planetelor din 1982, când cinci asemenea obiecte se aflau într-un sector de câteva zeci de grade, în preajma Soarelui. Mareele produse atunci erau doar cu câțiva milimetri mai mari decât cele produse zilnic de Lună. Alinierea Pământului cu Soarele și centrul galactic este pur aparentă și se produce anual pe 21 decembrie, în varianta Pământ-Soare-centrul galactic, și pe 21 iunie, în varianta Soare-Pământ-centrul galactic. Mulți înțeleg alinierea cu planul galactic ca o poziție specială a Soarelui împreună cu sistemul solar în planul Galaxiei. Acest lucru se întâmplă de patru ori la fiecare 220 de milioane de ani și ultima oară s-a produs acum câteva milioane de ani. Nu se cunoaște vreo extincție a speciilor produsă atunci, semn că nici această poziție specială nu este periculoasă. Un alt așa-zis fenomen cataclismic vehiculat este maximul solar, sursă de erupții solare intense. Se știe că maximul solar durează 2-3 ani și putem afla că am trecut printr-unul numai după ce a trecut. Se estimează că în 2013 se va produce maximul de activitate solar, dar și acesta este ciclic. La fiecare aproximativ 11 ani, fenomenele solare sunt mai multe ca număr și mai mari ca intensitate. Dacă maximul solar duce la sfârștitul lumii înseamnă că lumea se sfârșește la fiecare 11 ani, ceea ce este evident absurd”, spune Adrian Sonka.

El precizează că, din punct de vedere astronomic, „un impact cu un asteroid mare (cu o mărime de la un kilometru în sus) poate fi un eveniment asemănător cu sfârșitul lumii”.

„De asta astronomi de pe tot globul se preocupă să îi descopere pe toți cei periculoși pentru Terra. Dacă vreunul este în curs de coliziune cu planeta noastră este bine să îl descoperim din timp pentru că (dacă nu este foarte mare) poate fi deviat. Acesta ar fi unul din modurile în care sfârșitul lumii ar putea fi prevăzut. La fel se poate întâmpla și cu o cometă și cam atât din sistemul solar.
Erupția unei supernove ar putea fi fatală pentru atmosferă și implicit pentru viața de pe Terra, dar cea mai apropiată stea care ar putea sfârși în acest mod se află destul de departe, 150 de ani lumină și se și îndepărtează”, a explicat cercetătorul Adrian Sonka, precizând că nu se poate pronunța în privința mișcărilor plăcilor tectonice sau alte cataclisme naturale pentru că nu sunt domeniul lui.

Pe de altă parte, Adrian Sonka spune că „anul 2012 este evident un produs comercial”.

„Se vând CD-uri cu filme, cărți și reviste, filme și alte produse (chiar și voi participați la această activitate – presa, n.r.), din păcate toate surse de «pseudo-știință». Totuși, cei care scriu cărți și materiale privind sfârșitul lumii nu cred în acest lucru, pentru că totul devine vag în estimări. Acum se vând cărți despre 2013 și cataclismul prezis se transformă într-o «trecere» a umanității din ceva în altceva. Cum termenul de «trecere» sau «transformare» este foarte vag și va trebui explicat (probabil la fel de vag), nu mă îndoiesc că a fost impus de producătorii produsului comercial «2012» pentru a le merge afacerile și în viitor”, mai spune Adrian Sonka.

Calendarul maya, care include 18 luni de câte 20 de zile și un „Wayeb”, o lună sacră de cinci zile, a început în anul 3114 î.en, potrivit presei internaționale. El prevede o nouă eră, care va începe pe 21 decembrie (anumiți cercetători indică data de 23 decembrie), un eveniment ce va fi celebrat în toată partea de sud a Mexicului și în alte patru țări, în care influența culturii maya a rezistat până în zilele noastre (Guatemala, Belize, Salvador și Honduras). Această dată marchează sfârșitul unui ciclu de 5.200 de ani, interpretat de către unii drept o profeție despre sfârșitul lumii.

Contribuția adusă de civilizația maya, care și-a atins apogeul în perioada 250 e.n. – 900 e.n., trece dincolo de aceste domenii. Potrivit oamenilor de știință, populația maya a contribuit și la dezvoltarea altor domenii precum arhitectură, matematică, topografie, arta textilă și gastronomie, iar aceste contribuții sunt vizibile și în zilele noastre.